Comentariul autorului:
Situatia existenta: un amalgam de proprietati, cladiri vechi degradate, cladiri mai noi suprapuse, Castelul Corvinilor din proximitate si un oras in reconstructie, dupa (aproape) decesul industriei care il intretinea. Intr-un oras industrial al carui istoric se roteste in jurul exploatarilor de fier si productiei de otel, urmare a unor procese de ecologizare si demolari masive, patrimoniul industrial construit este astazi minor. Au mai ramas putine cladiri care sa aminteasca de inceputurile Uzinelor de Fier. Proiectul de fata se adreseaza acestei teme.
Ansamblul existent pe care l-am preluat era constituit din doua cladiri construite in jurul anului 1885, apartinand vechii Uzine de Fier de la Hunedoara, constructii parazitare si diverse anexe insalubre.
Obiectivul: crearea unui ansamblu multifunctional, cu functiunea principala de restaurant.
Dupa identificarea fazelor de construire ale ansamblului regasit pe teren, obiectelor si a elementelor originale, am propus indepartarea cladirilor parazitare si reabilitarea celor doua cladiri cu valorea arhitecturala si substanta istorica. In urma interventiilor, cladirile au revenit la volumetria originala. In interior, volumul podurilor se integreaza in volumul incaperilor, lasand la vedere geometria sarpantelor, paramentul devine vizibil iar elementele originale de lemn si de otel au fost recuperate, reabilitate si reintroduse intr-un nou ciclu de viata. Materialele interventiilor propuse si ale amenajarii se rezuma la lemn si otel. Am cautat sa realizam un spatiu interior unitar, bazandu-ne pe un parcurs al contrastelor. Astfel, am propus, intre cladirile existente, un volum nou, coagulant, cu structura reversibila. Dorinta, aproape obsesivă, de a putea percepe, in continuare, din interior fatadele si acoperisurile cladirilor existente, a transformat acest volum într-un soi de curte acoperită, care abundă în lumina naturală.
Bordata de luminatoare, inserția propusă caută să nu atingă vizual clădirile existente și, pentru accentuarea acestei senzații de plutire, se folosește de un tavan simplu, alb, lipsit de detalii, ca o placă în imponderabilitate.
Prin directia generala pe care am propus-o, de utilizare a materialelor de epoca pentru interventiile punctuale, a interventiilor structurale reversibile si de utilizare sincera a materialelor, in forma lor bruta, fara artificii estetice, am incercat sa inducem utilizatorului o senzatie de spatiu industrial - un strict rezultant al necesitatilor obiective, tehnice.
Ansamblul este completat de un corp nou, liniar, care adaposteste functiunile complementare si care cauta sa devina un soi de fundal cortina pentru gradina si strada. Acesta cauta sa continue, intr-o maniera contemporana, spiritul vechilor cladiri industriale existente, inspirandu-se din detaliile acestora.
Soluţia propusă reprezintă intenţia de a acomoda o nouă funcţiune într-un sit cu istorie, fără a intra în conflict cu acesta, dimpotrivă, cu intenţia de a-l potenţa şi a-l ajuta să revină la viaţă.
