Comentariul autorului:
Strada Emanoil Porumbaru face parte dintr-o parcelare protejată aflată în proximitatea parcului Herăstrău, cu imobile edificate preponderent în anii '30. Cea mai mare parte a construcțiilor a fost realizată între cele două războaie mondiale fiind respectat regimul izolat al clădirilor. În timp inăltimile au crescut, în anii ‘30 au fost edificate mici imobile de raport, având cel mult parter și trei niveluri, care se înscriu în ambianța generală a parcelării. În ultimii 20 de ani s-au construit imobile al căror regim de inăltime este în majoritate P+4, P+5, imaginea oferită acum pe stradă fiind una cu un amestec de volume, limbaj arhitectural și finisaje.
În ambianța generală a străzii existente, elementul vegetal și mediul natural reprezintă încă o componentă importantă, dar care se diminuează cu fiecare construcție nouă. Proiectul își propune să contracareze această realitate prin elemente de compoziție care integrează elementul vegetal în structura compozițională a casei.
În acest context, imobilul de la numărul 66, un volum prismatic P+3 etaje și al 4-lea retras, preia o rigoare modernistă, îmbogățind-o cu elemente de detaliere contemporane. Spre stradă, fațada este dominată de cele 3 balcoane masive ce ascund terase adânci în planul secund, păstrând astfel intimitatea față de o stradă aglomerată. Nodul de circulații este exprimat în fațadă printr-o zonă vitrata ce a primit pe toată înălțimea un riflaj din lemn ca suport pentru formarea unei grădini verticale de fatadă, vizibilă și din circulația interioară a scării.
Lemnul este un element principal în compoziția volumului, el exprimându-se fie prin elemente masive (tratamentul pereților și pardoselilor teraselor), fie prin elemente riglate fine (pe fațada principală și laterale). Etajul 4, retras de la fațade, a fost reconstituit volumetric pe toată lungimea fațadei de nord printr-un "portativ" de lemn ce are atât rolul de a asigura intimitatea proprietarilor cât și de a deveni în timp un ecran vegetal pe măsură ce plantele vor crește.
