Comentariul autorului:
La aproape trei decenii de la revoluție noi, ca și popor, încă nu am avut curajul de a lăsa în urmă strigoii epocii de aur, aspect care se reflectă și prin lipsa unor muzee de profil. Avem într-adevăr memoriale, cum este cel de la Sighet, însă nu un muzeu propriu-zis care să spună povestea comunismului românesc cu bune și cu rele. Într-un context în care vrem cu adevărat să ne desprindem de trecut dar fără să uităm învățăturile sale, un muzeu al comunismului este o necesitate pentru societatea românească. Simbolistica locului a avut un impact major în alegerea amplasamentului din Timișoara, pe lotul fostei vile de protocol a lui Nicolae Ceausescu. Parcela are un caracter predominant verde care a fost păstrat prin amplasarea muzeului în subteran. Situarea în subteran cu unele accente care ies la suprafață, simbolizează încercarea de îngropare a trecutului care totuși lasă urme, iar prezentul nu poate fi pe deplin înțeles fără cunoașterea și acceptarea istoriei așa cum este ea. Spațiile interioare au fost tratate într-o manieră senzorială astfel că pe parcursul traseului principal înălțimea încăperilor este variabilă: în momentele în care regimul își slăbea forța opresivă spațiul este unul înalt, permițând vizitatorului să răsufle ușurat în timp ce spațiile în care sunt expuse perioadele cele mai austere, sunt claustrofobe, apăsătoare. În două puncte strategice, există posibilitatea de a ieși din muzeu la suprafață, în grădină, pentru a contempla. Prima pauză este marcată de 'Scara absenței' care permite ieșirea de la expoziția 'Închisori și lagăre'. Pe-o latură a scării un vid lipsit de exponate simbolizează absența celor care și-au pierdut viața în lagărele și închisorile comuniste. Cea de-a doua pauză se face prin intermediul 'Scării lozincilor' care conduce din 'Cultul personalitatii' în grădina muzeului. Urcând scara vizitatorul este acompaniat de sunetul uralelor adresate de către popor dictatorului. Traseul principal este completat și de alte spații expoziționale care reprezintă posibilități secundare de parcurgere a muzeului printre care un memorial dedicat victimelor. Acesta este constituit dintr-o pasarelă îngustă pe lateralele căreia se află abisul. Pereții memorialului sunt tapetați cu imaginile victimelor regimului comunist și coboară până în adâncuri însă datorită vidului, imaginile rămân la distanță și nu vor putea fi atinse de vizitatori. La partea superioară a memorialului, deasupra celor două viduri, se află două luminatoare care luminează fotografiile expuse. Expoziția „Revoluția din 1989” este un spațiu al multitudinii de obiecte care șochează prin cantitate generând o suprastimulare a simțurilor, dar și un spațiu confuz produs prin intermediul suprafețelor reflectorizante, oglindind la infinit exponatele. De la Revoluție poate fi accesată 'Scara luminii' un spațiu luminos simbolizând speranță care conduce spre 'Gradina '90' unde obstacolele readuc starea de confuzie dând naștere întrebării: încotro?
