Comentariul autorului:
Lucrarea de față își propune realizarea unui studiu asupra teoriei și practicilor din domeniul locuirii în București, în raport cu dinamica structurii urbane a orașului. Principiile de bază se dezvoltă pe două paliere: inovarea tipologiilor de locuire prin cercetarea modelelor tradiționale urbane din prisma transparenței virtuale și reinterpretarea relației dintre locuință și spațiul de lucru, în raport cu dinamica structurii urbane. Premisele acestei abordări au ca fundament un studiu amănunțit al tipologiilor urbane de locuire din zona centrală, ca o contra-reacție la dezvoltarea excesivă a orașului contemporan. Luând în considerare inserarea propunerii într-un context cu un țesut tradițional, am considerat necesară o analiză detaliată (de la scară urbană la o scară de detaliu) a elementelor de identitate, utilizând ca instrument de cercetare transparența virtuală. La scară urbană, inserția în sit a urmărit menținerea morfologiei urbane din București. Propunerea conturează un răspuns la problema densității și furnizează o diversitate de apartamente. Importanța proiectului pentru spațiul public se bazează pe faptul că există o conexiune între stradă și fațade, spațiile deschise spre curtea interioară și cele interstițiare. Rezultatul este o serie de spații care sunt adaptabile pentru diferite utilizări. Prin scara sa, implantarea unui program de locuire în cadrul unui țesut tradițional generează modificări semnificative la nivelul structurii urbane şi implicit la nivel social. De aceea, obiectivul major al acestui proiect este relaţionarea deplină cu oraşul. Prin reinterpretarea și adaptarea tipologiilor de locuire tradiționale se realizează diferite modele de locuire care aduc un plus de calitate vieții. Studiul a aprofundat elementele definitorii pentru fiecare tipologie, de la așezare pe teren, modul de organizare al apartamentelor, modul de negociere cu spațiul străzii și spațiile intermediare, care accentuează profunzimea țesutului. Trecerea de la spațiul public al străzii la cel privat al locuinței se realizează printr-o serie de spații intermediare, atât la nivelul ansamblului, cât și la nivel de detaliu al obiectului arhitectural. Alipirea la calcanele de diferite înălțimi de pe limita laterală a terenului a creat o serie de spații cu diferite valențe: curtea interioară semi-publică care servește accesului în locuinșe, cât și spațiilor de lucru semi-publice aferente apartamentelor și curți semi-private și private, care fac trecerea de la locuirea colectivă la cea individuală. Gangurile de acces, terasele, loggile și balcoanele sunt spații interstițiale care contribuie la conturarea unui dialog între spațiul privat și cel public.
Luând în considerare toate aceste aspecte, propunerea conturează un răspuns înțelept la caracterul zonei studiate, propunând un tip de locuire care să răspundă cerințelor actuale, prin inovarea și reinterpretarea tipologiilor urbane tipice Bucureștiului.
