Comentariul autorului:
Cartea ”Consideraţii estetice în artă şi arhitectură (secolul XX – începutul secolului XXI)” reprezintă a treia carte dintr-un ciclu de trei lucrări, care pun în lumină cele mai importante judecăţi sau teorii referitoare la noţiunea de frumos în artă şi arhitectură, ce au apărut încă din zorii civilizaţiei umane şi s-au perpetuat, s-au modificat sau au dat naştere unor noi teorii de-a lungul istoriei, ajungându-se până la diversitatea de curente şi stiluri care împodobesc şi animă viaţa şi expresiile artistice şi arhitecturale ale prezentului.
Perioada cuprinsă între începutul secolului XX până în zilele noastre, constituie o perioadă tumultoasă, în care stiluri, curente, tendinţe şi manifestări artistice s-au succedat cu o deosebită rapiditate, provocând dezbateri, controverse, iniţiative, dar promovând noi idei şi conţinuturi inovatoare.
Cartea cuprinde şi consideraţii estetice privind edificiile de arhitectură de pe teritoriul patriei noastre, care au evoluat diferit în funcţie de influenţele de răspândire în ariile noastre geografice, caracterizându-se mai întâi prin apariţia în jurul anilor 1900 a stilului neoromânesc, (un fel de Art Nouveau în variantă românească), apoi printr-o luptă susţinută între tradiţionalism şi modernitate, dând glas modernismului şi ulterior prin pătrunderea a numeroase curente, stiluri sau mişcări artistice europene ce au marcat sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI.
Se poate spune că limbajul modernist de arhitectură îşi are originea în explorarea spaţială a limbajului formal al picturii neoplastice, al celei puriste, în planurile şi volumele mişcate ale suprematismului
Noile teorii vor contribui la nașterea arhitecturii moderne, bazată pe principiile moderne privind planul liber, spaţiul deschis şi renunţarea la ornament.
Arhitectura, la rândul ei, va prelua din noul limbaj abstractizant al picturii şi îl va transpune în opere de arhitectură, urmând mai întâi latura nostalgică a istoriei, prin apariţia stilului Art Nouveau, apoi dedicându-se noilor tendinţe moderniste ale vremii, pentru a face loc, către sfârşitul secolului XX, unui mănunchi de stiluri şi curente artistice, ce porneau de la premise şi concepţii diametral opuse, dând naştere unor opere de o valoare incontestabilă, care prin realizarea lor ilustrează progresele înregistrate în domeniul tehnologic, ştiinţific, al industrializării, dar şi al calităţii şi al plasticităţii obiectelor de arhitectură.
Sper ca această lucrare să pună în valoare interferenţele mijloacelor de expresie din zona picturii şi cele ale arhitecturii, dar şi influenţele progresului şi civilizaţiei (tehnologii, materiale, teorii ştiinţifice) asupra artei, lăsând un câmp deschis meditației asupra acestor ample procese de sedimentare culturală, precum și formulării de noi puncte de vedere, păreri sau interpretări viitoare.
