Comentariul autorului:
Fosta mănăstire Apostolache datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, ctitori comisul Apostolache şi soţia sa Voichiţa. Biserica cu plan trilobat, cu abside poligonale la exterior şi semicirculare la interior, are o turlă pe naos şi două pe pronaos, un pridvor cu stâlpi octogonali, caracteristic epocii. Incinta principală delimitată de ziduri înalte, are accesul protejat de un turn clopotniţă impozant, şi include o casă monahală monumentală cu beciul acoperit cu bolţi cilindrice. Ansamblul a suferit distrugeri importante la mijlocul secolului al XIX-lea. Lucrările de restaurare recente au adus edificiul la forma originară. În urma sondajelor de parament , a investigaților arheologice și de arhivă s-a constatat păstrarea configurației originare până la cornișă. Modificările de la mijlocul sec. al XIX-lea au constat în refacerea turlelor din cărămidă prăbușite la 1838 cu turle din lemn, îmbrăcate în tablă. Paramentul medieval cu arcade și panouri bordate cu profile semicirculare a fost înlocuit cu o tencuială simplă. Au fost identificate urmele turlelor din cărămidă pe extradosul bolților astfel încât soluția de restaurare s-a fundamentat pe repere certe. Printr-o analiză comparativă a turlelor păstrate la alte edificii contemporane cu biserica de la Apostolache, și folosind traseul bazei turlelor de pe extradosul bolților s-a determinat volumetric configurația arhitecturală pentru care s-a optat. Din pictura originară s-au păstrat suprafețe nesemnificative în pridvorul bisericii astfel încât s-a convenit realizarea unei picturi noi în frescă. Pe baza sondajelor s-a identificat și păstrat sistemul de tencuieli decorative ori- ginare cu casete din cărămidă acoperite cu un glet subțire de culoare alb-gri și oglinzile casetelor cu o tencuiala gri cărămizie care imită piatra.
Acest șantier a constituit o adevărată școală pentru restauratori, lucrările, la începutul lor au beneficiat de aportul specialiștilor din Franța, care au deplasat arhitecți și muncitori calificați, precum și utilajele necesare implementării unui nou sistem de consolidare.
A fost utilizată pentru prima oară în România procedeul de consolidare a structurii, cu cabluri metalice plasate în lăcașuri forate, înlocuindu-se metoda clasică cu centuri și stâlpi din beton armat, care afecta substanța originară a edificiilor. În locul grinzilor și a plăcilor din beton armat care asigurau rigiditatea edificiului la seisme, în cazul acestui șantier s-a executat o structură flexibilă din profile metalice fixate pe extradosul bolților, atât la casa monahală, cât și la biserică. Rezultatele notabile obținute au condus la selecționarea ca șantier model de către Comisia Europeană, primind ca premiu suport economic pentru realizarea lucrărilor de restaurare.
Pentru realizarea lucrărilor de restaurare la biserica, clădirea anexă și a casa parohială din prima incintă, inclusiv amenajările interioare, parcaje, alei, plantații și iluminat exterior, a fost obținută finanțare europeană.
