Comentariul autorului:
Proiectul isi propune să recupereze spațiul brut al casei vechi prin inserția unei „infrastructuri” adaptate la noua funcţiune cerută prin datele de temă. Am început asemănător unei cercetări arheologice: în timp ce desfăceam intervențiile ultimilor ocupanți ai casei, descopeream generozitatea spaţiului proiectat din 1946. Ceea ce ne-a atras din proiectul inițial este configurația spațială specifică a construcției interbelice: ierarhizările spațiilor de locuire și reprezentare, circuitele alternative datorate prezenței personalului de serviciu, transparența parterului în raport cu strada. Toate acestea au constituit puncte de pornire în formularea unui proiect care să exprime și să relaționeze cu potențialul existent printr-o intervenție care încearcă sa onoreze clădirea existentă și creează un loc public în peisajul bucureștean.
Intervenția noastră se reduce la o serie de inserții volumetrice înlănțuite care să pună în valoare construcția inițială și să o redea circuitului public. Accesul în fiecare dintre spațiile nou-create se face prin cutiile de uși metalice, care înlănțuiesc funcțiunile noi și propun o ierarhizare a acceselor și spațiilor. Limitați de buget, am folosit o paletă restrânsă de materiale, geometrii simple cu texturi asemănătoare celor deja existente în exteriorul casei: planuri diafane de plasă metalică și sticlă armată, cortine vegetale, foi subțiri de metal.
Împreună cu toţi oamenii implicați în proiect am încercat să gândim intervenția ca pe un proiect deschis, care să restituie casei substanța inițială și să-i asigure o întreţinere adecvată în timp. Noua infrastructură intră în dialog cu spaţiul casei vechi și în acelaşi timp permite existenţa oricărui alt eveniment efemer.
