Arhitectura Rusiei staliniste

Autor(i):
Sorin Vasilescu
Colaboratori:
Prefaţă: Răzvan Theodorescu
Coordonator colectie şi editor: Arpad Zachi
Coordonator volum: Andreea Livia Ivanovici
Redactori: Andreea Livia Ivanovici, Andrei Răzvan Voinea
Design: Faber Studio
Editura:
Arhitext design
Colecţia:
Cărţile Arhitext
ISBN/ISSN:
978-606-8645-01-8
Publicat:
Noiembrie 2014

Comentariul autorului:

Volumul prezintă o incursiune critică asupra arhitecturii Rusiei staliniste, având în vedere atât contextul care i-a dat naştere cât şi etapele care au marcat evoluţia acestui curent, precum şi impactul său şi preluările contemporane sau reverberaţiile ascunse sau asumate peste timp. Arhitectura stalinistă nu este privită astfel ca un produs al unei perioade istorice ci ca un proces în sine care a marcat nu numai istoria Europei şi a secolului al XX-lea, dar şi evoluţia socială, scena culturală şi arhitectura ei.

Cartea porneşte cu o analiză concisă, dar consistentă, a avangardei ruse, primul şi ultimul moment în care arta rusă nu a mai fost tributară “modelelor” străine, fiind primul moment de aliniere a artei moderne ruse cu ceea ce în Occident s-a manifestat şi concretizat în revoluţia “vizualităţii”. Din păcate, perioada care i-a urmat, doar din punct de vedere cronologic, a redus la tăcere Avangarda Rusă. Este vorba despre arhitectura stalinistă care a fost impusă ca parte a ideologiei comuniste începând cu anii `20. Forma şi aparenţa acestei arhitecturi, cu toate atributele sale, de la sintaxă la gramatică, a urmărit constant şi utopic dobândirea unui total caracter “proletar în conţinut şi naţional în formă”, oscilând permanent între un limbaj eclectico-clasicizant şi un vocabular cu specific naţional-rusesc. Aceste asamblaje erau acordate în dozaje diferite, uneori punându-se accentul pe respectarea principiilor clasice de compoziţie, ca simetria, ritmul, cadenţa, repetiţia, ierarhizarea elementelor constitutive ale programelor etc., alteori făcându-se apel la elemente formale ale limbajului clasic. Dar elementele limbajului clasic au fost supuse unui proces de simplificare, precarizare, alterare, transformare şi amalgamare, pentru a conduce la o finalitate extraestetică, exprimată într-un limbaj ideologic.

Pentru o cât mai bună şi completă înţelegere a fenomenului arhitectural, textul este structurat într-o serie de capitole şi aduce pe rând în discuţie caracteristicile arhitecturale în paralel cu contextul istoric, social-politic şi cultural. Imaginile de epocă şi cele actuale vin să completeze întregul demers, integrându-se în ţesătura cărţii şi facilitând înţelegerea unui fenomen arhitectural complex.

zoom in zoom out fit height fit width close panel