Comentariul autorului:
Reper al vieții în Lipscănie
Strada Franceză, între străzile vechi și semnificative ale Centrului istoric și comercial al Bucureștiului, a avut un număr neobișnuit de mare de denumiri în timp: sec. XVI “ulița cea mare lângă Curtea domniei mele - Mihnea Turcitul”, “ulița cea domnească” în sec. XVII, “ulița Islicarilor” în sec. XVIII după breasla negustorilor ce aveau prăvăliile pe ea, devenind “ulița Franceză” în prima jumătate a sec. XIX.
După “Focul cel mare“ din 1847, frontul stâng al străzii este reconstruit, frumoasa fațadă a clădirii, de factură eclectică, fiind realizată după proiectul arhitectului A. Crause în 1886.
Clădirea reprezintă ca și concept un exemplu de rezolvare funcțională frecvent întâlnit în epocă - parter comercial și locuire la nivelurile superioare - un volum ce urmărește forma parcelei și include o curte interioară, de formă dreptunghiulară.
Printr-un gang de acces amplasat în axul fațadei principale, travee dominantă prin arcada porții de acces și balconul etajului, cu stâlpi ionici și fronton de factură clasică, pătrundem în interiorul curții ale cărei fațade sunt marcate la etaj de o galerie cu geamlâc.
Proiectul a avut ca priorități punerea în valoare a elementelor remarcabile în ciuda unor degradări evidente: fațada către str. Franceză, compoziția spațială a clădirii, cu cele 2 circulații verticale principale, sistemul constructiv al subsolului, galeria cu geamlâc din curtea interioară, de a “compune” o refuncționalizare ce poate menține identitatea clădirii de patrimoniu, adaptând spațiul construit unui mod de viața contemporan.
Restaurarea corpului principal din frontul str. Franceză a fost corelată cu refacerea corpurilor anexă ce închid curtea interioară-intervenții mai târzii, fără valoare arhitecturală sau istorică, unde au fost utilizate materiale și tehnici contemporane (structură-placă și cadre din b.a).
Parterul - comercial, etajul și mansarda – locuire (camere de hotel, pe ambele laturi ale curții) - se respectă tradiția locului cu aportul elementelor de tehnologie și funcționalitate contemporane.
Planșeul peste parter a fost consolidat, păstrând elementele originare ale structurii inițiale din lemn iar la subsol bolțișoarele de cărămidă cu grinzi metalice au fost menținute și restaurate.
Curtea este închisă la partea superioară cu un luminator retractabil, ce asigură microclimatul interior iar tâmplăriile, incluzând geamlâcul și vitrinele către str. Franceză ale spațiilor de alimentație publică, au fost refăcute respectând materialul, detaliile și împărțirea originară.
“Un punct de reper nu este neaparat un obiect mare: poate fi și mânerul unei uși cum la fel de bine poate fi un dom. Dacă ușa strălucitoare este chiar a dumneavoastră, ea devine un punct de reper”
Kevin Lynch, “Imaginea orașului”
