Comentariul autorului:
Peste 110 de muzee din România dispar datorită retrocedărilor și a lipsei de inițiativă a administrației. Dispar locuri indispensabile ale orașelor și vor rămâne ascunse colecții – unele de valoare inestimabilă. O expoziție-instalație la MȚR a atras atenția asupra acestei evoluții scandaloase.
De curând, Rețeaua Națională a Muzeelor din România a propus un experiment expozițional (12-22 noiembrie 2015) cu mesaj ”tare”, fără ocolișuri, unde ținta politică și socială era cât se poate de proeminentă. Este și un modus vivendi al organizației de a se exprima pe temele sensibile ale comunității profesionale muzeale tratate cu ignoranță de către sistemul administrativ de stat. Povestea din spatele acestei expoziții, care a inspirat toată construcția conceptuală, este una tristă, cu final nefericit sau mai degrabă încă nedecis și greu de anticipat. Avem de toate, tensiune, ignoranță politică, crescendo în ascuțirea atitudinilor. Totul a pornit așadar de la un element de statistică - peste 110 muzee din țară (mai nou, 111 cu Muzeul Farmaciei din Cluj-Napoca) sunt afectate de fenomenul dramatic al retrocedărilor de sedii și colecții, în contextul în care este deja de notorietate faptul că,orașele fără muzee sunt orașe fără suflet. La nivelul politicilor de bună guvernare, investițiile în muzee ar putea schimba economia creativă a unui oraș. Până când această sentință nu este agățată pe peretele primăriilor și a consiliilor județene, muzeele continuă să zacă depozitate în lăzi, să fie exilate în apartamente de bloc sau aruncate în stradă, iar colecțiile uneori negociate ca în piață.
Expoziția ”Muzeele piedute” de la Muzeul Țăranului Român pleacă de la o realitate simplă. Unele opere de artă ce aparțin unor muzee intrate în malaxorul retrocedărilor mai pot fi admirate pentru foarte scurt timp și nu oricum, deoarece este probabil ca mâine să nu le mai afli urma. Frustarea și nevăzutul reprezintă în viziunea arhitecților Constantin Goagea și Anastasia David sentimentul și caracteristica dominantă a acestei expoziții. Operele de artă încapsulate într-o instalație ce sugerează foarte subtil un amalgam de cutii sunt doar un pretext, un deziderat al vizitării, al contactului, care pentru vizitator devine tot mai anevoios. Numai când experimentezi pe propria piele un scenariu teribil poți înțelege consecința unei pierderi imense – identitatea. Această expoziție inedită și surprinzătoare a dinamitat unele clișee, dar a oferit și o speranță. Aici a fost de găsită ultima cheie care deschide mințile încuiate și minunile din muzee. Grigorescu, Ghiață, Ciucurencu, Bernea, Rosenthal, Biblia de la București și alte opere a 9 muzee și biblioteci din țară au putut fi văzute acum, inainte de a fi prea tarziu.
