Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timişoara

O primă impresie legată de conţinutul acestei mici publicaţii ar fi că nu are o legătură cu actuala temă a Bienalai. În realitate, revalorizarea şi reinterpretarea unor arhitecturi din epoci precum cea socialistă este mai actuală ca oricând, mai ales acum când se discută atât de mult despre „absorbing modernity” şi despre ultimul veac de arhitectură pe plan mondial (Rem Koolhaas – Bienala de la Veneţia/ Fundamentals, 2014).
În acest sens, ceea ce au lăsat în urmă arhitecţii români de excepţie în anii '60 se constituie într-o lecţie pentru noi. Iar Hans Fackelmann, de multe ori uitat pe nedrept, a lăsat în urma scurtei sale vieţi câteva capodopere, între care şi clădirea U.V.T.
În paginile cărţii se regăsesc analizate atât personalitatea creatoare a arhitectului Hans Fackelmann cât şi caracteristicile principale ale clădirii Universităţii de Vest, care de fapt este „personajul principal” al textelor.
Clădirea este analizată atât din punct de vedere al contextului istoric naţional şi internaţional cât şi din punct de vedere al calităţii intrinseci ale acesteia: proporţie, tectonică, atmosferă, materialitate, dispozitiv integrativ al artelor plastice. Lecţia care poate fi aprofundată este aceea a faptului că avem de-a face în România în continuare cu obiective de patrimoniu încă ignorate şi că spiritul anilor 60 din arta şi arhitectura românească constituie un model şi pentru noi acum în anul 2014.