Case vechi, design şi ceva în plus. Reactivarea patrimoniului arhitectural din România

Case vechi - aşa începe totul: întâlnirea cu spaţii, cu forme şi proporţii neobişnuite (bârne îngălbenite, cărămizi îmbătrânite, feronerii de alamă, scârţâit de parchet) naşte mereu aceeaşi atracţie. Impregnate cu tot felul de mirosuri şi cu tot felul de idei, mai ales. Când te afli într-o astfel de casă, decăderea sau ruina din jur mai degrabă încântă. Cu cât e totul mai dărăpănat, cu atât parcă încep să vibreze mai tare energiile catalizatoare. Bătrâneţea şi fragilitatea caselor vechi ne inflamează imaginaţia.

Design - consolidări, conservare, restaurare, tot ce ştim despre orice proiect care se adaugă la ingredientele bune de mai sus precum condimentele care fac mâncarea savuroasă.

Şi ceva în plus. Descifrarea urmelor vechi din aceste spaţii este o artă. Una savantă şi încâlcită fiindcă în acest punct se despart apele: căutăm adevărul sau căutăm frumuseţea pierdută.

Să păstrezi didactic toate straturile vechi, să refoloseşti substanţa existentă, să poţi demonta ulterior ce ai adăugat (dacă ai soluţii mai bune), să foloseşti acupunctura mai degrabă decât chirurgia în forţă, să reduci arsenalul estetic al noutăţii la un minimum esenţial pentru ca vechiul să poată fi evidenţiat sunt doar câteva lucruri simple care unesc proiectele grupate în această carte. Selecţia cuprinde deopotrivă atitudini axate pe procese (colecţiile hipnotice ale lui Corvin Cristian de obiecte vechi recuperate, cu poveştile lor captivante) şi pe obiecte (repuneri răbdătoare în valoare, ca în cazul casei Budişteanu). Se regăsesc proiecte bazate pe participaţionism (Casa Mincu), dar şi pe rigoarea auctorială (Turnul Postăvarilor din Braşov). Distingem atât intervenţii racordate la studii urbane mai largi (sediul Planwerk de la Cluj, Bastionul şi piaţa din Timişoara), cât şi acţiuni punctuale, de design interior (Librăria Cărtureşti, Institutul Francez). Sunt prezente reabilitări care pun accentul atât pe materialitate (Muzeul civilizaţiei urbane a Braşovului, sediul administrativ al Bisericii Evanghelice din Braşov, Uzina de apă Suceava), cât şi pe concept (The Ark). Aşadar, un pluralism critic este evident, din perspectiva ideii că regenerarea de azi nu mai poate fi redusă nici la ideologia naivă a noutăţii, şi nici la reacţiunea conservatoare antimodernă. Autorii din acest volum sunt sensibili deopotrivă faţă de provocările prezentului şi urmele trecutului, oscilând printre nucleele discursive contemporane despre restaurare, reabilitare şi conversie. Pentru toţi aceştia, problema patrimoniului este mai actuală decât oricând, însă nu mai puţin dificilă din perspectiva controverselor cu privire la prezervare şi transformare. Nu putem spera decât că exemplele selectate vor încuraja diseminarea unor atitudini tot mai responsabile cu privire la progresul urban, la nivelul unui public pe care ni-l dorim cât mai larg şi mai cultivat.