Arhitectura românească în detalii – Transformări

Arhitectura românească în detalii este un proiect editorial prin care se doreşte promovarea arhitecturii la care detaliul constructiv dă măsura valorii edificiului în ansamblu. Informaţiile prezentate sunt structurate pe mai multe paliere: prezentarea proiectului în ansamblu (prin date generale, text, imagine, desen de ansamblu şi detalii de execuţie) şi în funcţie de tipul de material utilizat sau de principiul de punere în operă (prin marcaje pe marginea paginilor). Am adaptat desenele după acelaşi standard de reprezantare grafică; la fel cum am urmărit unificarea grafică a prezentărilor, am încercat să unificăm şi terminologia utilizată în indicarea materialelor prezentate în detalii. Corectura detaliilor a urmărit acurateţea reprezentării, corelaţia corectă între părtile construcţiei, şi nu o adaptare didactică a acestora la o situaţie ideală.

Al doilea volum, Transformări, are ca tematică intervenţiile pe construcţii existente. Sunt prezentate diverse tipologii de intervenţii, atât din punct de vedere al caracteristicilor construcţiei iniţiale, cât şi al modului în care a fost abordat proiectul. Exemplele variază de la reutilizarea şi adaptarea unor clădiri vechi, la intervenţia pe structuri contemporane abandonate înainte de finalizare.

„Transformarea unor structuri mai timpurii este un fel de reformare: implică refolosire, reabilitare, reciclare. Nu este vorba despre refolosirea, reabilitarea ori reciclarea vreunui slogan publicitar sau a vreunei lozinci propagandistice din alte vremuri. Ci de reiterarea unui principiu valabil în orice epocă, aplicabil arhitecturii şi oricărui alt domeniu al existenţei umane: principiul preluării artefactelor mai vechi, folosite înaintea noastră de alţii, preluare implicând modificarea şi repararea structurilor moştenite pentru a le aduce la un nivel de adecvare convenabil.

De această dată, acest al doilea volum îşi abordează problematica într-un registru mai puţin frecventat de publicaţiile de specialitate autohtone: transformarea construcţiilor existente prin extinderi, remodelări, restructurări. Este un domeniu al profesiei edificatoare care nu se bucură de acelaşi interes suscitat de arhitectura nouă în vremurile noastre, în care „timpul prezent” – un prezent continuu care nu agreează răgazuri şi reveniri – ţine capul de afiş nu numai în arhitectură, ci şi în majoritatea treburilor cetăţii.

Cu toate acestea, este vorba de o practică edificatoare veche de când arhitectura. Ba chiar, dacă aruncăm o privire doar fugară asupra locuinţelor culturilor nomade, vom vedea că modificarea, repararea, reconfigurarea structurilor edificate face parte integrantă din amenajarea adăposturilor temporare. Şi cu atât mai oportună apare abordarea acestui registru al arhitecturii româneşti contemporane.” Din Introducere în tematica volumului (Kázmér Kovács, Arhitectură în continuitate sau Importanţa lucrurilor infraordinare)