Consolidare, restaurare, bd. Magheru nr. 1-3

• Clădirea existentă beneficiază de un amplasament special pe Bulevardul Magheru, principalul bulevard al capitalei, axa majoră N-S a zonei centrale a Bucureştiului, care la scara oraşului structurează atât centrul cât şi întreg planul de sistematizare.
• Trasarea acestui bulevard s-a făcut cu ocazia marilor restructurări urbane, operate la sfârşitul secolului trecut după modelul Haussmannian, ce au avut ca rezultat o primă intenţie de ordonare ţesutului urban amorf.
• Fronturile bulevardului s-au constituit cu mici excepţii în perioada de după primul Război Mondial. Clădirile din care se compun au fost concepute de arhitecţi reprezentativi pentru Mişcarea Modernă din România (Horia Creangă, Duiliu Marcu Arghir Culina, etc).
• Clădirea NU figurează în Lista Monumentelor Istorice din Municipiul Bucureşti cu statutul de monument istoric, însă se înscrie în zonele de protecţie ale mai multor imobile clasate ca Monumente Istorice în grupele A şi B, în conformitate cu lista amintită. Valoarea şi importanţa restaurării clădirii este dată de faptul că ea se înscrie într-o inserţie urbană de arhitectură interbelică, unică prin amploare şi prin prezenţa dominantă în peisajul urban al capitalei.
• Imobilul a fost construit în 1936-37, după proiectul întocmit de Rudolf Fraenkel, arhitect cu o carieră internațională, care a lucrat în primii ani în Germania, apoi în România, de unde a emigrat în 1937 în Marea Britanie, urmând ca, în anii '50, să devina profesor de urbanism la Miami State University din Ohio. Oficial, proiectul de autorizaţie de execuţie este semnat de Eugen Shimsy, care avea drept de semnătură în Romania.
• Clădirea, ca şi toate imobilele interbelice, necesita ample lucrări de consolidare a structurii de rezistenţă conform expertizei tehnice efectuate de experţi autorizaţi MLPTL şi reparaţii importante la instalaţiile electrice, termice şi sanitare precum şi la finisajele interioare şi exterioare.
• Regimul de înălţime este de P+6-7 etaje; proiectul a inclus şi o extindere a etajului 7 retrasă din planul faţadei principale.
• După renovare s-au păstrat funcţiunile iniţiale de birouri şi spaţii comerciale şi bancare la parter.
• Consolidare structurii de rezistenţă a impus lucrări ample, datorită stării avansată de degradare a elementelor structurale, începând de la fundaţii şi continuând cu suprastructura. Acolo unde a fost posibil, pentru a nu îngroşa secţiunea stâlpilor, s-au înlocuit elementele structurii existente necorespunzătoare, cu elemente noi.
• Arhitectura faţadelor a fost restaurată şi păstrată integral, conform cu proiectul iniţial.
• Proiectul s-a dorit a fi atât un exerciţiu de re-punere în valoare a arhitecturii moderniste interbelice într-un mod cât mai autentic, cât şi un semnal pentru continuarea acestui tip de intervenţii pe patrimoniul valoros al arhitecturii construite sub influența Mişcării Moderne în România, încă nevalorificat la justa sa valoare.