Lumea de dincolo

Echipa interdisciplinară a iniţiat în 2013 proiectul Cimitirul ca element în evoluţia peisajului cultural, focalizând pe un studiu de caz, şi anume cimitirul din Crivina de Sus, ales pentru aspectul său intens tradiţional. La finalul studiului, biserica de lemn, în jurul căreia este aşezat cimitirul, a captat din ce în ce mai multă atenţie, devenind un proiect de tip spin-off. Scopul precis era salvgardarea construcţiei şi redarea ei unei comunităţi pentru care, în acest moment, nu mai simbolizează un lăcaş de cult, dar nici o clădire de patrimoniu.
Procesul de salvgardare s-a construit gradual, având următoarele etape: diagnoza, analiza şi recomandări, respectiv intervenţia. În acest moment ne aflăm în faza finală, dar… „ca-n cuvântul din poveste, înainte mult mai este”.
Procesul de diagnoză a inclus: 1. abordarea teoretică a problemei, care a focalizat pe aspectul de „studiu de caz”, luând în calcul că problema de faţă este una contemporană şi în relaţie cu viaţa cotidiană; 2. abordarea empirică a focalizat pe relaţia cu membrii comunităţii, reflectată în contactul direct cu aceştia, pentru a descoperi modul de viaţă, dar şi felul în care se raportează la valorile din viaţa lor, respectiv la patrimoniu, ca moştenire culturală. Oamenii au mărturisit în interviuri că modul tradiţional în care trăiau până în anii din urmă era mai bun, dar intervenţia vieţii moderne i-a determinat să încerce să se adapteze şi „să intre în rând cu lumea”. De asemenea, au exprimat de numeroase ori regretul faţă de starea deplorabilă în care se află biserica, fără a acţiona însă în vreun fel. 2.1. abordarea intervenţionistă asupra moştenirii materiale (triada case – biserică – cimitir) prin observaţie directă, relevee, cartografieri în cadrul unui atelier interdisciplinar, care a implicat profesionişti, specialişti din mediul academic şi studenţi de la diferite specializări. Au avut loc anumite intervenţii, în urma cărora s-a construit o poartă tradiţională, specifică zonei, la intrarea în cimitir, respectiv un gard de nuiele, care nu doar redă imaginea de odinioară a cimitirului şi curţii bisericii, ci are scopul de a ţine animalele în afara spaţiului respectiv.
Partea de analiză şi recomandări a însemnat numeroase întâlniri şi discuţii cu specialişti din varii domenii (patrimoniu, salvgardare etc) sau membri ai administraţiei locale, dar şi ai comunităţii locale cu scopul de a-i ajuta să conştientizeze valoarea intrinsecă a bisericii şi relaţia pe care o poate avea comunitatea cu monumentul.
Anul acesta ne propunem un alt tip de acţiune, mai aplicată, luând în calcul implicarea constantă a comunităţii. Biserica de lemn urmează să fie acoperită cu o membrană tensionată, pentru a fi protejată de ploi; se asemenea, se va face şi o scanare 3D a monumentului, dar şi un inventar complet al pieselor din lemn şi a stării lor de degradare. În tot acest proces, susţinerea comunităţii este fundamentală, pentru că doar aceasta poate asigura trecerea de la reflecţia teoretică iniţiată în 2013, la experienţa trăită, în 2014.