Bucureştiul european
Autor:
Bogdan Andrei Fezi
Colaboratori:
Prefaţa: prof.dr. Neagu Djuvara
Lucrarea Bucureştiul european reprezintă atât o punere în context internaţional a realizărilor arhitecturale ale oraşului, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi culminând cu perioada interbelică, cât şi o evaluare a acestora prin prisma călătorilor şi specialiştilor străini, concursurilor şi expoziţiilor internaţionale sau a statisticilor europene.
La începutul secolului al XIX-lea, Bucureştiul văzut de călătorii străini este un oraş al contrastelor: desfăşurat pe o suprafaţă întinsă, „amestec de frumoase palate şi sărace bordeie, uneori cu aspectul unui mare sat, alteori cu acela al unui oraş european”, o împletire ce „nu mai face parte din Orient, fără a aparţine încă Europei”.
Pentru a îşi realiza obiectivele de restructurare urbană şi arhitecturală, oraşul se va lansa într-un lung proces de modernizare pus sub semnul occidentalizării, după cum preciza Regulamentul organic de la 1831: „Soarta Bucureştilor se va asemăna cu soarta tuturor oraşelor Europei.” Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, evoluţia capitalei este impresionantă, ajungând la „rezultatele cele mai noi şi mai avansate ale culturii moderne”.
În perioada interbelică Bucureştiul ajunge să devanseze o bună parte din metropolele lumii în ceea ce priveşte operaţiunile urbane şi să fie recunoscut pe plan internaţional ca având unele din cele mai importante realizări şi „ştiinţe comunale” din lume. Lucrările sale primesc medalii de aur şi mari premii la expoziţii intenţionale iar capitala României începe să îşi joace rolul de „primă metropolă occidentală, cu utilajul, cadrele, atmosfera şi energia creatoare civilizatorie pe care le include spiritul cu adevărat european”.
După ruptura cu Occidentul din timpul dictaturii comuniste, Bucureştiul reînnoadă relaţiile cu Vestul şi cu propriul trecut, începând cu anul 1990. Revenirea este însă un proces de lungă durată, iar capitala României anilor 2000 pare să fi regresat cu mai mult de un secol. Lipsa de control şi de restructurare duc la deriva faţă de problematica tradiţională a oraşului şi de practica europeană.
Cheia rezolvării problemelor sale actuale este atât punerea în aplicare a obligaţiilor europene cât şi revenirea la propriile tradiţii cristalizate sub influenţă occidentală.
La începutul secolului al XIX-lea, Bucureştiul văzut de călătorii străini este un oraş al contrastelor: desfăşurat pe o suprafaţă întinsă, „amestec de frumoase palate şi sărace bordeie, uneori cu aspectul unui mare sat, alteori cu acela al unui oraş european”, o împletire ce „nu mai face parte din Orient, fără a aparţine încă Europei”.
Pentru a îşi realiza obiectivele de restructurare urbană şi arhitecturală, oraşul se va lansa într-un lung proces de modernizare pus sub semnul occidentalizării, după cum preciza Regulamentul organic de la 1831: „Soarta Bucureştilor se va asemăna cu soarta tuturor oraşelor Europei.” Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, evoluţia capitalei este impresionantă, ajungând la „rezultatele cele mai noi şi mai avansate ale culturii moderne”.
În perioada interbelică Bucureştiul ajunge să devanseze o bună parte din metropolele lumii în ceea ce priveşte operaţiunile urbane şi să fie recunoscut pe plan internaţional ca având unele din cele mai importante realizări şi „ştiinţe comunale” din lume. Lucrările sale primesc medalii de aur şi mari premii la expoziţii intenţionale iar capitala României începe să îşi joace rolul de „primă metropolă occidentală, cu utilajul, cadrele, atmosfera şi energia creatoare civilizatorie pe care le include spiritul cu adevărat european”.
După ruptura cu Occidentul din timpul dictaturii comuniste, Bucureştiul reînnoadă relaţiile cu Vestul şi cu propriul trecut, începând cu anul 1990. Revenirea este însă un proces de lungă durată, iar capitala României anilor 2000 pare să fi regresat cu mai mult de un secol. Lipsa de control şi de restructurare duc la deriva faţă de problematica tradiţională a oraşului şi de practica europeană.
Cheia rezolvării problemelor sale actuale este atât punerea în aplicare a obligaţiilor europene cât şi revenirea la propriile tradiţii cristalizate sub influenţă occidentală.
Panouri pentru expoziție
Click pe panouri pentru a le vedea la mărimea orginală (se vor deschide într-o fereastră nouă)
