Plan urbanistic general, Sibiu

În decada 2000-2010, investiţiile în industrie perfomantă şi servicii, emergenţa sectorului universitar, reabilitarea Centrului Istoric şi titlul de Capitală Culturală Europeană, au dat Sibiului renumele unui oraş prosper şi au făcut din el o destinaţie turistică de prim rang.

Evoluţia dinamică a ultimilor ani reactivează însă disfuncţiuni structurale „istorice” şi programează configuraţii potenţial conflictuale şi costisitoare pe termen mediu/lung. Printre provocările următorilor 10 ani se numără, astfel, controlarea extinderii oraşului în peisaj, valorificarea culoarelor ecologice existente sau posibile, protejarea elementelor de patrimoniu extra-muros, regenerarea ansamblurilor de locuinţe colective, re-echilibrarea relaţiilor în teritoriu, restructurarea sistemului de transport, reabilitarea reţelei de spaţii publice ş.a..

Respectînd documentaţiile de rang superior – PATN, PATJ Sibiu şi PATZ Zona Periurbană Sibiu – PUG are la bază strategia de dezvoltare a oraşului, cuprinsă în documente-program, ghiduri de dezvoltare şi planuri de management elaborate anterior, precum şi documente, acorduri şi directive internaţionale privind dezvoltarea durabilă. Studiile de fundamentare premergătoare PUG pregătesc baza de date necesară planificării. Proiectul este însoţit de prezentări şi întîlniri cu actorii urbani implicaţi şi de două sesiuni de consultare publică.

Planul organizează aspectele spaţiale ale dezvoltării, asigurînd amplasamente avantajoase pentru obiective-cheie (centru de conferinţe, universităţi, tren urban, tîrg expoziţional), în corelare cu optimizarea schemei generale de circulaţie. Urmînd concluziile studiului preliminar PUG (2004, planwerk), este trasată o schemă de extindere a oraşului care protejează şi integrează cadrul natural şi asigură reţeaua de echipamente publice. Sînt identificate, delimitate şi protejate arii naturale valoroase şi zone construite cu valoare de patrimoniu din interiorul oraşului. Regulamentul local de urbanism aferent PUG detaliază reglementările de ansamblu şi este completat de scheme explicative ale regulilor de construire pentru diferite zone ale oraşului. O atenţie specială este dată instrumentelor de implementare a strategiei şi reglementărilor.

Extinderea oraşului continuă modelul spaţial al evoluţiei sale în secolul 19 şi 20. Coridoare verzi de mari dimensiuni sînt păstrate între viitoarele cartiere pentru a asigura o relaţie avantajoasă cu cadrul natural.
În premieră în România, este reglementată şi ilustrată într-un regulament local de urbanism procedura de urbanizare a terenurilor agricole, introducând obligativitativitatea reparcelării şi a asigurării dotărilor publice, şi sunt delimitate etape ale extinderii urbane. Pentru zonele de extindere este pre-trasat un schelet infrastructural şi stabilit un minim necesar de utilităţi publice.

Pentru zonele protejate sînt elaborate regulamente detaliate, menite să asigure o dezvoltare flexibilă, dar cu prezervarea valorilor culturale şi naturale.