Comentariul autorului:
Pavilionul este amplasat la mică distanță de București, pe un teren cu vegetație matură, într-un peisaj rural puternic conturat de prezența arborilor. Intervenția a fost ghidată de două principii fundamentale: conservarea vegetației existente și integrarea construcției într-o manieră care să pună în valoare atât peisajul, cât și posibilitățile de utilizare viitoare.
Funcțiunea sa actuală – aceea de fundal pentru evenimente estivale – a fost tratată ca o etapă intermediară, pavilionul fiind conceput ca o infrastructură flexibilă, capabilă să acomodeze scenarii variate. Din acest motiv, arhitectura sa adoptă o neutralitate asumată, devenind fundalul activităților și nu un element care să domine vizual sau funcțional.
Lemnul a fost ales ca material principal, atât pentru calitățile sale estetice și integrarea firească în peisaj, cât și pentru logica sustenabilității și a execuției rapide. Proiectul se bazează pe o structură simplă, alcătuită din elemente de lemn natural, îmbinate astfel încât să poată susține o deschidere mare fără recurs la elemente suplimentare metalice sau masive. Această soluție a reprezentat una dintre principalele provocări tehnice: menținerea caracterului diafan și deschis al spațiului, fără a compromite rezistența structurală.
Execuția a fost gândită cu un grad ridicat de prefabricare și simplitate constructivă, reducând la minimum consumul de resurse și impactul asupra terenului. Alegerea lemnului a însemnat și o mai bună amprentă de carbon, pavilionul funcționând ca un exemplu de arhitectură responsabilă în raport cu mediul.
Pe parcursul realizării, proiectul a devenit ocazia deschiderii șantierului către studenții de la UAUIM, anul I.
