Cazino Constanța

Autor(i):
TEXTE: Marius Cosmeanu, Cristian Cealera | CONCEPT: Cosmina Goagea | DESIGN GRAFIC: Artemisa Pascu, Andrei Grosu, Bianca Petrescu
Colaboratori:
Zeppelin Design
Constantin Goagea, Mara Stancu, Ana Constantinescu, Lisa Dres

PROCESARE IMAGINI
Aurelian Ardeleanu

TRADUCERI
Anamaria Sasu
Cristian Vicol

CORECTURĂ
Dușa Udrea-Boborel

FOTOGRAFII
Roman Robroek ,Iulia Pană, Gabriel Dragoslav și Adrian Siea

PROIECT FINANȚAT DE
Primăria Municipiului Constanța
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Cazino Constanța
- arhitectură, istorie și renaștere

Albumul dedicat Cazinoului din Constanța propune o explorare culturală și vizuală a uneia dintre cele mai emblematice clădiri ale României. Inaugurat în 1910, edificiul Art Nouveau imaginat de Daniel Renard pe faleza Mării Negre a devenit simbol al orașului și al modernității urbane, dar și martor al gloriei interbelice, al războaielor, al decăderii și al renașterii.

Această lucrare de antropologie și de istorie a arhitecturii este prima carte despre Cazinoul din Constanta care prezintă istoria clădirii, de la facere, trecerea prin cele două războaie mondiale dar și perioada interbelică de înflorire care l-a consacrat, perioada comunistă cu etapa în care arhitecți români valoroși au lucrat aici ca detinuți politic, dar și perioada în care devine spațiu de evenimente culturale și restaurant la finalul anilor 80, perioada de declin și abandon de dupa 1990, până la noua sa restaurare din 2025.

Coordonat editorial de Zeppelin Design, cu texte semnate de Marius Cosmeanu și Cristian Cealera și design grafic realizat de Policromic, volumul reunește fotografii de arhivă provenite din colecții naționale și internaționale, vederi, documente și imagini contemporane. Structurat ca un parcurs cultural, albumul include legendele Tomisului, mitologiile mării, evoluțiile urbane ale Constanței și Dobrogei, fastul perioadei interbelice, viața cotidiană a portului, momentele de declin și lunga așteptare a reabilitării.

Cazinoul este plasat într-un context cultural mai amplu: la întâlnirea dintre Orient și Occident, între patrimoniul local și circulația europeană a stilurilor, între memoria comunitară și identitatea urbană. Astfel, clădirea nu apare doar ca monument, ci ca spațiu de proiecție a speranțelor și poveștilor colective – un edificiu „care zâmbește”, cum spunea Christopher Alexander.

Publicat în paralel cu finalizarea restaurării (2020–2025), albumul devine un instrument de documentare și valorizare a patrimoniului, dar și o reflecție asupra fragilității și forței sale simbolice. Este, în același timp, arhivă, memorie colectivă, eseu și manifest pentru puterea arhitecturii de a deveni suport emoțional și cultural al comunităților.