Comentariul autorului:
Memoria colectivă încearcă în permanență să rămână în actualitate în diversele ei forme. Privind spre aceasta reușim să legăm perioade întregi de timp, care ajung să definească identitatea culturală a unei zone, a unei populații. Prin încercarea de a păstra vie memoria colectivă a unei comunități, este de înțeles felul în care acea comunitate se raportează la propriile valori și la propriile trăiri.
Proiectul de diploma își propune reactivarea memoriei unui loc cu o profunda încărcătură simbolică pentru orașul Pitești, fosta biserică a Schitului Buliga și reconectarea acestuia la viața urbană actuală printr-o intervenție arhitecturală care aduce împreună trecutul și prezentul. Pe locul schitului se află astăzi o zonă verde amorfă, slab utilizată, separată de oraș prin drumuri carosabile. Proiectul propune transformarea acestui spațiu într-o legatura activa între centrul orașului și Muzeul Județean Argeș, printr-un traseu pietonal cu funcțiuni culturale și educaționale, care traversează fostul amplasament al bisericii și îl transformă într-un spațiu public viu.
Noua intervenție se articulează în jurul a două direcții majore: axul fostei biserici, ca element generator de memorie, și axul clădirii existente a muzeului. Din această dubla orientare se nasc spații flexibile, multifuncționale, care găzduiesc activitați culturale, ateliere și expoziții, toate reunite într-o curte interioară cu caracter comunitar. Volumetria urmeaza o logica de glisare și alunecare pe teren, raspunzând topografiei și țesutului urban adiacent. Demersul caută să creeze o arhitectură contemporană care să evoce fără să imite, să transmită fără să replice formal, oferind orașului un nou spațiu de întâlnire, reflecție și apartenență. Astfel, proiectul devine un instrument de valorizare a istoriei locale prin mijloace contemporane, consolidând relația dintre comunitate, memorie și spațiul public.
