Comentariul autorului:
Monumentul Buzludzha a fost gândit să impună de la distanță prin masivitatea simetriei aproape din altă lume, așezat, ostentativ-ideologic, în mijlocul unui parc natural. A avut o viață scurtă – opt ani de la inaugurare până la abandon. După 1989, a devenit inadecvat, exagerat dar încă interesant - o curiozitate.
Fotografia provine și ea din această curiozitate și arată ansamblul altfel, într-o ipostază opusă intenției arhitecților, fără pretenția de a fi o descoperire importantă sau un apel la nostalgie: privită de aproape, geometria atent compusă își pierde echilibrul și ierarhia, betoanele se răstoarnă în cădere liberă. Rugina și depunerile ultimelor trei decenii deja i-au erodat permanența, de parcă abandonul s-ar fi întâmplat cu mult timp înainte.
Cu toate acestea, monumentul Buzludzha este o ruină nouă cu o viață încă netrăită, în așteptarea unei noi intenții.
