Comentariul autorului:
Tema propusă vizează conversia arhitecturală a ansamblului situat pe Calea Victoriei nr. 149 din București, cunoscut anterior ca sediul Facultății de Chimie Industrială din cadrul Universității Politehnice București. Proiectul își propune o intervenție complexă de reabilitare, cu accent pe sustenabilitate, adaptabilitate funcțională și integrare urbană, în contextul unui sit cu valoare istorică și arhitecturală deosebită, amplasat într-o zonă protejată a capitalei.
Transformările majore ale mediului urban contemporan au condus, în numeroase situații, la abandonarea sau subutilizarea patrimoniului construit existent. În acest cadru, obiectivul principal al proiectului este valorificarea potențialului arhitectural și simbolic al ansamblului prin conversia sa într-un pol educațional contemporan. Tema răspunde atât nevoii de conservare și adaptare funcțională a clădirilor existente, cât și direcțiilor actuale privind sustenabilitatea urbană și consolidarea identității instituționale.
Ansamblul este alcătuit din trei corpuri de clădire, dintre care două au avut funcțiuni de laborator, iar cel de-al treilea – Casa Bălăceanu – a fost conceput inițial ca locuință. Starea actuală a imobilelor indică degradări semnificative, ceea ce impune o intervenție sistemică, ce poate include lucrări de consolidare, reabilitare, extindere sau, după caz, demolare parțială. Scopul final al demersului este reactivarea ansamblului prin atribuirea unei funcțiuni educaționale, în deplină concordanță cu identitatea Universității Politehnice București și cu specificul socio-urban al Căii Victoriei.
Intervenția propusă adoptă o abordare integratoare, ce valorifică patrimoniul construit existent prin asocierea sa cu o extensie arhitecturală expresivă, adaptată cerințelor educaționale și culturale actuale. Spațiul intermediar, generat între cele două registre arhitecturale, devine un element de legătură, prin care se accentuează dialogul dintre vechi și nou, dintre memorie și inovație.
Astfel, intervenția nu se limitează la o misiune funcțională de reconversie a spațiilor pentru activități de cercetare și educație universitară, ci se constituie într-un demers coerent și responsabil în cadrul practicii arhitecturale contemporane. Aceasta integrează simultan principiile sustenabilității, adaptabilității și valorificării patrimoniului urban, într-o logică unitară care servește orașului și comunității.
