Comentariul autorului:
Credem că schimbarea radicală de care este nevoie presupune ca arhitecții să învețe modestia în modul în care proiectează clădirile – punând pe primul loc nevoile unei clime în schimbare și ale comunităților afectate. Arhitecții trebuie să devină slujitori ai unei societăți globale care are, mai mult ca niciodată, nevoie de un mediu construit cu adevărat locuibil și sustenabil.
Așa cum un copac își întinde rădăcinile dincolo de trunchi, ne dorim să transmitem un sentiment de conexiune profundă, cu mediul înconjurător și cu spațiul urban.
Am vrut să evidențiem ideea impactului extins pe care o clădire îl are asupra sitului, dar mai ales simbolismul ciotului: material odinioară viu, care moare, este încorporat în construcție și renaște pentru a da din nou viață.
Este vorba despre ciclul continuu al vieții.
În centrul foyer-ului, am creat un spațiu dedicat unei structuri detașabile, dar funcționale, cu aspect de schelă, care devine un spațiu expozițional experimental, dar și o posibilă cale de acces către etajele superioare ale muzeului. Această instalație este una care se poate schimba în timp și poate deveni subiectul unor concursuri de arhitectură axate pe reconfigurare.
Biblioteca a fost orientată spre mare pentru a beneficia de cea mai favorabilă perspectivă. Ea nu blochează vederea către mare din zona centrală a lobby-ului, acolo unde se desfășoară conceptul tridimensional al schelei. Conexiunea cu marea, în acest spațiu central, este mediată de loggia exterioară. Putem privi acest spațiu din miezul clădirii ca pe o scobitură în trunchiul unui copac.
Terasa multifuncțională este un fel de pădure suspendată, care se suprapune într-un mod subtil peste dealul împădurit din sud.
