Comentariul autorului:
În 1967, parfumul mișcării flower power se răspândește în lume, de la coasta vestică a Americii și până în inima României. La Timișoara, un oraș mereu în pas cu vremurile, se naște ”Expo Flora Timișoara”, un eveniment grandios care avea nevoie de un cadru pe măsură, iar soluția a venit sub forma Pavilionului Expozițional – cunoscut mai târziu sub numele de cod FLORA.
Gândită de talentatul arhitect Ștefan Iojică și făcând parte dintr-un proiect spațial ambițios conceput de Silvia Grumeza, FLORA a fost amplasată în Parcul Alpinet, un spațiu idilic pe malul Begăi, în apropierea podului Traian. Cu terasa sa de beton ce ”plutea” mistic pe stâlpi metalici, FLORA era nu doar un simbol al modernității și al inovației, dar și un reper pentru cultura și spiritul tineretului timișorean al anilor ’60 și ’70.
Timișoara, botezată adesea drept cel mai liber oraș al României, chiar și în vremea comunismului, nu putea să rămână impasibilă la răspândirea mișcării flower power. Așa se face că terasa FLORA a devenit un sanctuar pentru tinerii revoltați, un loc unde ideile și visurile lor puteau prinde viață. Artiștii pop-rock, artiștii plastici și tinerii literați, fiecare dintre ei au contribuit la crearea unei stări de spirit unice, numită de unii ”Timișoara state of mind”.
Ulterior, FLORA a devenit locul în care jumătate de oraș s-a îndrăgostit, căsătorit, divorțat, sau și-a botezat copilul. E literalmente parte din memoria colectivă, iar prin proiectul umbrelă Lights On, al Asociației Daisler, am primit sarcina să o re-activăm temporar în premieră, oferind, din nou publicului timișorean, un spațiu pentru exprimare, inovație și creativitate.
Starea clădirii era una de abandon total, în plin proces accentuat de degradare. Pentru a o acoperi puțin publicului de starea aceasta neprezentabilă public, am ales să o învelim într-o schelă cu pânze delicate care are și rolul de a induce o stare de renovare pe care ne-o dorim.
La interior am pregătit spațiile pentru diferite tipuri de activități (expoziții, activități, cafenea). Ziua clădirea a redevenit prezentă prin albul pânzelor, iar seara prin iluminatul acestora, în ceea ce ne-am dorit, asemeni un far de-a lungul Begăi. Turnul adiacent clădirii marca poziția simbolică a clădirii în raport cu orașul și trama stradală.
FLORA a strălucit mai puternic ca niciodată.
