Comentariul autorului:
Pe măsură ce arhiva de ilustrări ale practicilor informale de gestiune a bunurilor comune din cartierele de blocuri românești a crescut în demersul Orașul Informal, am acumulat în anii din urmă (2020-2025) numeroase alte exemple cu practici similare și din afara țării. Spre deosebire de cercetările anterioare în ‚Bucla’ din cartierul bucureștean Drumul Taberei în proiectul Garaj DESCHIS (2020-2022), în care desenul a fost metoda principală de analiză, acum fotografia a funcționat ca metodă principală de investigare, sporadic completată de etnografie.
Adunate în diverse deplasări profesionale sau personale, explorările de teren au fost ghidate de același categorii de practici articulate în cercetarea din Buclă. Mai departe, cu ocazia co-editării împreună cu Michelle Provoost a publicației proiectului New Towns | New Narratives (2024-2025), ce urmărește evoluția ‚orașelor noi’ construite în Europa și propune noi moduri de a le narativiza, am participat la o primă iterație a unei metode de analiză vizuală comparativă între cartiere de locuințe colective din diferite țări. Pe baza acestor precedente metodologice și în continuarea eseului vizual testat în proiectul Orașul Informal: România (participant la secțiunea de Fotografie, BNA 2025) am dezvoltat un nou capitol, cu ilustrări din cartierele de locuințe colective din Europa.
Pentru fiecare dintre ipostazele spațiale identificate în taxonomia orașelor românești - grădini de bloc, mobilier improvizat, umbrare de vorbă, uscătoare, bătătoare, bolți cu umbră, adăposturi de animale, garaje de socializare, ori magazine de colț – am căutat în arhiva cartierelor europene o pereche cît mai apropiată. Pînă la un punct, rezultatele sînt similare cu exercițiul aplicat orașelor românești, în sensul că există un grad semnificativ de asemănări și între spațializările practicilor informale din diverse orașe europene. Se distinge însă că aceste similitudini sînt mai pronunțate în spațiul de proximitate culturală, geografică sau politică (ca în cazul țărilor post-socialiste din Europa centrală și de est).
Cu toate astea, acest eseu vizual propune o perspectivă contraintuitivă, în care utilizarea acestor orașe noi nu este atât de diferită pe cît ar sugera evoluția lor în contexte locale uneori destul de diverse. În mod paradoxal, orașul planificat și standardizat a fost adaptat, transformat și vernacularizat în moduri destul de similare. Astfel, atmosfera și practica vieții cotidiene din aceste cartiere sînt, într-o destul de mare măsură, o experiență comună, și o moștenire culturală europeană.
