Comentariul autorului:
Orașul Isaccea este o localitate de graniță situată în partea de nord a Dobrogei, la 36 de km vest de Municipiul Tulcea și cca. 1 km sud de cursul actual al Dunării, cu o altimetrie de cca. 200m altitudine. Isaccea este punctul de început al Deltei Dunării, care împreună cu Complexul de Lacuri Razim și Sinoe, până la Marea Neagră, formează rezervația Biosferei Delta Dunării. Cele mai vechi descoperiri arheologice din vatra orașului se referă la o așezare geto-dacă din secolul III înaintea erei noastre, cunoscută sub numele Noviodunun, care a fost construită de celți, cucerită de romani în secolul I era noastră și transformată într-un centru comercial și militar important. Valoarea strategică și economică a fost apreciată atât de romani, cât și de administrarea bizantină și turcă. Prima atestare documentară datează din 1321, fiind consemnată cu numele “Isakgi” într-un document al istoricului arab Abul-Feda. Unii istorici consideră că aici s-a găsit așezarea medievală Vicina, construită de genovezi și transformată de aceștia într-un centru prosper în secolele XII-XIII. A fost ulterior stăpânită de tătari, de Mircea cel Bătrân, și a stat sub stăpânirea otomană în timp de aproape 4 secole (1484-1878). Numele Noviodunum este un termen celtic și originea sa e legată de așezarea, în secolul III înaintea erei noastre, a acesuit neam la nord și sud de Dunărea maritimă, unde au întemeiat trei orașe-cetate. În anul XLVI după Hristos, zona de nord a Dobrogei a fost cucerită de romani, care au înființat provincia Moesia, împărțită ulterior în Moesia superior și Moesia inferior. Prin poziția sa strategică, anticul Noviodunum nu și-a schimbat numele, și a fost prezent la toate evenimentele istorice prin care a trecut Dobrogea, fiind cheia apărării teritoriului. Menționată de autori antici și bizantini în surse cartografice și în relatările unor călători medievali, Noviodunum a fost prima cetate zidită în această localitate de către gali în invazia lor prin Valea Dunării, în drum spre Asia. Dar există autori care susțin că Noviodunum a fost zidită de romani în perioada domniei Antoninilor. În secolul IV, Iustinian, împăratul bizantin (527-565) a construit noi fortificații și a înființat un scaun episcopal la Noviodunum. Biserica Ortodoxă cu hramul la Sf. Gheorghe este monument istoric și este așezată în apropierea centrului orașului Isaccea, pe strada Vlad Țepes nr. 1. Biserica Sf. Gheorghe poate fi încadrată în perioada medievală târzie, construită în 1862 pe locul altei biserici mai vechi. A aparținut comunității grecești, care la rândul ei a preluat-o de la biserica armeană. Urmele primei biserici a armenilor, de sub biserica actuală, datează de la începutul secolului XVI, iar după greci a fost cedată moldovenilor stabiliți în această zonă înca din 1812. Săpăturile arheologice din 1988 arată că lăcașul de cult a fost construit peste urmele unui cimitir medieval, ale cărui ultime perioade de funcționare corespund cu sfârșitul secolului XVIII. Din documentele existente rezultă ca la 1842, sultanul care stăpânea zona a încuviințat construirea bisericii. În 1872, biserica a fost reclădită, desființandu-i-se turla care se ridica peste naos și rămânând doar cu turnul clopotniță din lemn. Valoarea arhitecturală a bisericii nu este deosebită, dar elementele existente în interior îi dau atât valoare istorică, cât și valoare arhitecturală și plastică deosebită. Valoarea importantă istorică este constituită prin faptul că piciorul mesei de la altar a fost realizat de către constructorii bisericii, utilizând un monument votiv din epoca romană, cât și prin catapeteasma de o calitate artistică deosebită, sculptată în lemn de tei, detaliile ornamentale fiind îmbrăcate în foiță de aur. Această catapeteasmă a fost adusă de la Palatul Episcopal din Galați. Acest stil și modul de lucru sunt caracteristice sculpturilor Bisericii Trei Ierarhi din Iași și se pare că datează din epoca domnitorului Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653). Anterior, catapeteasma fusese salvată de la fosta Biserică Sf. Dumitru din Galați, ctitoria domnitorului Vasile Lupu, care s-a surpat în anul 1882. Icoanele de pe catapeteasmă au fost lucrate în 1838. Acest monument votiv a fost ridicat împăratului Maximin Tracul (235-238) de către locuitorii anticului Noviodunum. Alături de această biserică există ruina unei biserici începute la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, dar care a rămas sub formă de ruină. Această ruină de piatră a fost folosită ca un muzeu în aer liber (lapidarium) pentru toate crucile și elementele valoroase găsite în incinta bisericii. Iluminatul de noapte pentru acest lapidarium a fost realizat prin corpuri de iluminat cu alimentare solară și poate constitui un loc de adunare „ALTFEL”.
