Comentariul autorului:
Această locuință unifamilială a fost gândită de la bun început ca un răspuns sincer și echilibrat la contextul natural și personal al beneficiarilor. Amplasată pe un teren generos, fără constrângeri majore și lipsit de un context arhitectural valoros, casa a beneficiat de o libertate conceptuală rar întâlnită. Orientarea către lac și pădure, topografia ușor descendentă și dorințele clienților au modelat o intervenție „deschisă” – atât ca viziune, cât și ca relație cu peisajul.
Proiectul s-a numit informal, încă de la început, „Casa din trei”, pentru că ideea inițială a fost de a organiza locuința în trei volume distincte: Casa de zi, Casa de noapte și Casa de afară. Fiecare volum ar fi trebuit să corespundă unor nevoi și ritmuri de viață diferite, dar complementare. Pe parcurs însă, proiectul a evoluat odată cu familia: clienții s-au căsătorit în timpul proiectării și au devenit părinți în timpul execuției. În acest context, Casa de afară a fost pusă în așteptare, iar celelalte două volume au fost adaptate noii realități.
Casa de zi este spațiul principal, extins și deschis către exterior. Livingul, zona de dining și bucătăria sunt tratate ca un singur spațiu amplu și aerisit, cu legături fluide către terasă și grădină. Bucătăria, situată între cele două „case”, este separată doar prin uși culisante din sticlă, ceea ce permite o flexibilitate maximă în utilizare. Materialele naturale, lumina abundentă și relația directă cu exteriorul creează un spațiu cald, generos și adaptabil.
Casa de noapte adăpostește dormitoarele și spațiile adiacente – zone mai intime, cu utilizare limitată pe parcursul zilei, dar care beneficiază de orientare către vest, lumina caldă a apusului și priveliști către lac și pădure. Fiecare cameră este tratată cu o simplitate rafinată, fără excese formale, dar cu grijă pentru confort, intimitate și ritm cotidian.
Volumetria casei este calmă și așezată, cu acoperișuri în două ape și materiale naturale – cărămidă aparentă, lemn, sticlă – toate într-o paletă caldă, pământie. Casa se retrage vizual dinspre stradă, păstrând intimitatea familiei, și se deschide cu generozitate spre curtea proprie și spre peisaj. Terasele acoperite, spațiile de tranziție și suprafețele vitrate mari creează o continuitate între interior și exterior.
Proiectul rămâne pentru noi un exemplu de arhitectură care crește odată cu oamenii, care se adaptează, dar nu renunță la esența ei. Este o locuință gândită cu empatie, construită cu răbdare și trăită cu bucurie. O casă despre ritmuri – de viață, de lumină, de respirație – și despre legătura firească dintre oameni, spațiu și natură.
