Comentariul autorului:
Acest proiect a parcurs un drum deosebit de anevoios din punct de vedere birocratic și chiar tehnic. Terenul inițial găzduia o casă mică, iar în spatele ei se afla un corp D+P+2 realizat în 1998, cu funcțiunea de îngrijire pentru vârstnici. Tema de proiectare a constat în extinderea acestui corp existent către stradă, pe amplasamentul casei demolate. Intervenția a reprezentat o oportunitate arhitecturală de a completa frontul stradal și de a continua linia cornișei pe o stradă retrasă și liniștită, dar care deja se caracteriza printr-un front înalt, fragmentat, cu funcțiuni eterogene. În acest fel, noul volum mediază între țesutul rezidențial de joasă înălțime din cartierul Gheorgheni și capătul său mai divers, dominat de locuințe colective și funcțiuni complementare.
Volumetria și modul de ocupare a parcelei au fost clarificate treptat, în urma mai multor iterații la faza de urbanism. Extinderea are regim de înălțime S+P+3E, fiecare nivel fiind tratat cu retrageri succesive, pentru o integrare cât mai armonioasă. Subsolul se desfășoară până la aliniamentul străzii, parterul și etajul întâi se aliniază cu restul caselor de pe stradă, atât ca plan, cât și la nivelul cornișei, etajul al doilea este retras de la calcan, iar etajul al treilea se retrage și de la front, rezultând un volum final comparabil cu înălțimea și gabaritul acoperișurilor vecine. Această stratificare atentă a volumelor a permis păstrarea unei scări urbane echilibrate, evitând impactul vizual excesiv al unui front continuu și rigid.
Funcțional, organizarea este clară și eficientă. Subsolul adăpostește anexele tehnice și spațiile de serviciu, parterul găzduiește zona de primire și anexe medicale, iar etajele superioare sunt dedicate camerelor de cazare, fiecare dotată cu baie proprie sau grupuri sanitare. Întregul ansamblu este legat de noul ascensor, o completare foarte binevenită, care rezolvă problema dificilă a circulației verticale pentru persoanele vârstnice.
Pe fațade, funcțiunile și caracterul rezidențial sunt exprimate printr-un limbaj sobru, dar sugestiv: ferestrele sunt încadrate de chenare de tencuială, diferențiate prin două texturi și două culori, marcând subtil ordonanța compozițională. Etajul al treilea, tratat ca echivalent al acoperișului, este placat – împreună cu învelitoarea corpului existent – cu plăci de ciment dispuse rombic. Modul de prindere vizibil al fiecărei plăci creează un efect ușor manufacturier, conferind volumului un caracter autentic și tactil.
Un alt aspect esențial al proiectului a fost integrarea vegetației pe toate suprafețele orizontale disponibile. Deasupra subsolului se dezvoltă o „grădină de fațadă”, la etajul al doilea colțul retras de la calcan este transformat într-o terasă plantată, iar acoperișul superior devine, la rândul său, o terasă verde. Aceste spații contribuie nu doar la confortul vizual și microclimatic, ci și la caracterul rezidențial și prietenos al ansamblului.
Dificultatea tehnică majoră a proiectului a constat în rezolvarea zonei de intersecție dintre clădirea existentă și extindere. Dincolo de simpla alipire, cele două structuri se intersectează efectiv, întrucât de la parter în sus volumul nou „mușcă” un colț al corpului existent. Prima travee de lângă casa scării a fost transformată în coridor, iar puțul ascensorului a fost amplasat adiacent, asigurând acces facil la fiecare nivel. S-a urmărit cu atenție ca trecerea dintre cele două corpuri să fie lipsită de denivelări, ceea ce a presupus o coordonare structurală și constructivă de finețe.
În final, proiectul se distinge prin modul echilibrat în care reușește să îmbine constrângeri tehnice, cerințe funcționale și un limbaj arhitectural sobru, dar expresiv. Extinderea nu doar completează frontul stradal și îmbogățește peisajul urban, ci și răspunde în mod direct nevoilor de confort și accesibilitate ale beneficiarilor săi.
