Comentariul autorului:
Orașul Târgu-Mureș are o siluetă urbană specifică generată de prezența râului Mureș și a traseelor adiacente acestuia pe care s-au așezat în timp clădirile și amenajările aferente ; Clădirea Curții de apel face parte din acest peisaj .
Amplasamentul face parte din zona nucleului istoric al orașului Târgu - Mureș situat pe prima terasă a râului Mureș (“orașul de sus”) – nucleul care a generat în timp silueta urbană prin amestecul de elemente de peisaj natural și antropic.
Palatul Justiției (“Curtea de Apel”) datat 1856-1897 este evident în lista monumentelor istorice Târgu – Mureș - nr. 809 (MS-II-m-B1551).
Clădirea a funcționat în timp cu aceași destinație până în perioada contemporană ; clădirea a fost construită după proiectul arhitectului Kiss Istvan din Budapesta făcând parte din seria clădirilor de justiție ridicate în anul 1870, când s-a făcut reforma în justiția austro-ungară. Clădirilie de acest tip reprezentative pentru orașele în care au fost ridicate trebuiau să aibă cel putin trei nivele cu intrări și holuri frumoase , impunătoare, cu săli de judecată cu finisaje și decorații sobre (lambriuri din lemn,tâmplării decorate, zone pictate).
Funcțional clădirile au adăpostit mai multe servicii legate de administrația locală – birouri care elaborau cărți funciare , hărți cadastrale topografice, și alte activități legate de funcțiunea de justiție.
Clădirea are patru nivele – subsol parțial,parter și două etaje cu forma dreptunghiulară, cu mici evazații și înglobează două curți interioare funcționale și două curți de lumină, fiind realizată cu materialele și tehnologia specifică epocii.
Soluția propusă a urmărit reabilitarea clădirii istorice, transformarea, amplificarea și adaptarea la contextul actual a funcțiunii existente ,extinderea acesteia prin utilizarea ca element de legarură a curților interioare, conservarea tuturor elemetelor de continuitate în timp.
Curțile interioare existente precum și cea propusă în zona extinderii prin tratarea peisageră și înglobarea funcțională crează o zonă de includere a “umanului ” și “naturalului” în funcționalitatea sobră specifică a clădirii, soluțiile proiectate tratând cu atenție structura , materialitatea și funcționalitatea monumentului de arhitectură.
