Casa Keresztes. Moștenirea arhitectului și moștenire fără arhitect

Autor(i):
autori arhitectură: arh. B. Köllő Ágnes, arh. Cezar Cernea, arh. Füstös Zsolt, arh. Rusz-Ajtony Eszter, arh. Török Áron-Lóránt, arh. Wegroszta László-Mihály;
proiectare generală şi de arhitectură: Open Works SRL, arh. Török Áron-Lóránt;
coproiectant de arhitectură: Wegroszta László BIA, arh. Wegroszta László-Mihály;
Colaboratori:
specialist monumente istorice: BAA SZILÁGYI-BARTHA, Szilágyi-Bartha Zsuzsanna;
proiectare structură: Moebius Online SRL, ing. Kis Alpár-Sándor, ing. Bíró Csongor;
proiectare instalaţii: Meplan Studio SRL, ing. Páll Hunor;
execuţie: Construcţii Comerţ ILCOM SRL, ing. Csákány Tibor, ing. Csákány Csongor etc.;
foto: arh. Farkas Endre
Localizare:
România, jud. Covasna, Sfântu Gheorghe
Parametri:
RH: s+p+1 / Sd: 445 m2 / Su: 314 m2 / POT: 39 / CUT: 0.87

Comentariul autorului:

Casa „Keresztes” listată ca monument istoric cu codul CV-II-m-A-13097, se află în centrul oraşului Sfântu Gheorghe, integrată în frontul stradal, istoric, continuu de pe latura nordică a străzii Gróf Mikó Imre. Propunerea iniţială, mult mai mică, a fost proiectată de celebrul arhitect Kós Károly, după aminitrile lui în perioada 1911-1913, pentru familia Keresztes şi cuprindea doar o singură unitate funcţională (locuinţă cu cabinet de avocatură). Conform celor mai recente cercetări, prima etapă de construire s-a realizat după acest proiect în anul 1925, iar cândva între anii 1936 şi 1942, într-o etapă a doua, clădirea a fost extinsă pentru amenajarea unei locuinţe adiţionale, cuprinzând în final locuinţele separate ale fraţilor Keresztes Károly şi István. Nu s-a găsit însă dovezi privind implicarea lui Kós în procesul de modificare al propunerii iniţiale. După naţionalizarea postbelică, construcţia a suferit numeroase adăugări parazitare şi modificări necorespunzătoare. Sarcina cea mai importantă a intervenţiei de reabilitare a fost identificarera, acelor extinderi, care, deşi diminuează originalitatea creaţiei arhitectului, meritau a fi păstrate, deoarece îmbogăţesc construcţia iniţială cu straturi istorico-testimoniale valoroase. Având în vedere că extinderea interbelică până la urmă a îndeplinit adevărata intenţie a clientului, determinând întreaga istorie ulterioară a casei, care a funcţionat de atunci cu două unităţi rezidenţiale separate, am ales reabilitarea acestei etape de construire şi îndepărtarea celorlate extinderi insensibile, postbelice.
Pentru îndeplinirea cerinţelor funcţionale ale unui centru cultural, spaţiile primei etape de construire au fost transformate în încăperi expoziţionale la parter, respectiv birouri la etaj, deservite de chicinetă şi vestiar la parter, respectiv de o cameră de oaspeţi la etaj, amenajate în extinderea interbelică. Subsolul original, restaurat rămâne neutilizat momentan. S-a realizat o nouă intrare posterioară, accesibil şi pentru persoane cu dizabilităţi printr-o curte interioară, elevată. După terminarea proiectului municipal de reamenajare a insulei urbane centrale numit „Inima oraşului”, poarta veche va fi demontată şi parcela va fi deschisă ca spaţiu public.