Comentariul autorului:
Stațiunile balneare autohtone se confruntă cu o imagine învechită a peisajului lor cultural și simultan cu inablitatea fondului construit de a mai relaționa cu împrejurimile sale, astfel aceste neajunsuri formează subiectul proiectului de diplomă, parcurs ce urmărește remedierea relațiilor pierdute ale nucleului istoric și propunerea unui scenariu de regenerare a imaginii reprezentative a stațiunii Băilor Herculane. Clădirea fostelor băi imperiale este subiectul acestui proiect, motiv pentru care s-a urmărit ca aria de intervenție să fie reprezentată de interstițiul rezultat dintre obiect și peisajul său, mai exact versantul stâncos pe care se profilează silueta sa. Soluția lucrează prin două procedee distincte și anume cel de substracție și cel de adiție, astfel încât raportul dintre imaginea istorică a băilor și cea a intervenției să devină complementare și să păstreze măsură locului. Spațiile interioare urmează raționamentele structurale impuse de către mediul în care este realizată intervenția, motiv pentru care intradosurile încăperilor capătă rezolvări structurale distincte, însă în concordanță cu funcțiunea pe care o acomodează. Obiectivul intervenției este acela de a prezenta arhitectura contemporană ca parte integrată în peisaj și de sensibilizare în privința mizei arhitecturii ce nu poate crea o unitate vizuală fără să ia în considerare particularitățile mediului în care se așează. Suplimentar, trebuie adresată perspectiva distructivă pe care o speculează exponenții societăților nonintervenționiste, ce refuză progresul și aducerea în contemporaneitate a peisajelor valoroase. Acest mod de gândire conduce la pierderea valorilor intrinseci peisajelor, refuzul categoric încă de la început fără posibilitate de compromis limitând, sau chiar îngrădind, acțiunea umană pe fondul conservării cadrului natural. Esența lucrării constă în articularea adecvată a elementelor cadrului natural cu cele ale lumii antropice și prezentarea unui model de bune practici în acest sens.
