Comentariul autorului:
Proiectul a început cu o analiză a Barbicanului, un exemplu impresionant care nu pare că are legătură cu proiectul nostru, dar ne-a învățat, însă, foarte multe. Ne-a dat câteva teme de gândire importante: ce oferă acest loc oamenilor pe lângă un apartament efectiv și că locuirea într-un ansamblu nu se rezumă la asta, gradualitatea de la public la privat, nevoia de spații intermediare și locuri cu care locatarii să se poată identifica și să și le asume, să le simtă ale lor și acasă, diversitate și tip sunt lucruri importante.
Sit-ul e vis-a-vis cumva de Piața Progresu, cu acces rapid la o arteră importantă și în umbra blocurilor Toporași, dar în fața unui cartier de case. E clar că proiectul trebuia să devină un mediator, fie că vorbim de conceptul stilului de locuire, spiritul proiectului, forma lui, rolul acesta a fost o constantă. Lucrul acesta a dus și la un anume mod în care vedeam că s-ar contura apartamentele de pe Toporași nr. 4: mai domestice, mai flexibile, spațiul să curgă dintr-o cameră în cealaltă, cumva ne-a adus aminte de apartamentul burlacului din 101 dalmațieni. O referință copilărească, dar a rămas cumva o asociere între viața boemă a lui Roger și locuința lui. Voiam pentru acest proiect, dată fiind și dimensiunea și poziționarea sitului, dinamica unei insule autonome ce se omogenizează în oraș ca o nouă piesă în colaj.
Apoi mai e și Lidl-ul. Când ne-am apucat de proiect, era deja acolo acest Lidl cu o structură de beton armat foarte mare și foarte neprielnic așezată, pe care l-am blestemat sportiv până ne-am dat seama că a fost cheia proiectului și cel mai bun punct de plecare (am încercat pe parcursul tipului să îi spunem „structura existentă”, să fim profesioniști și să renunțăm la denumirea de „Lidl”; nu am reușit, asta este…). Am preluat direcțiile axelor structurale, cu diafragme de beton rigidizate de nodurile de circulație. Apoi această structură existentă a început să devină sprijinul proiectului, și la propriu, și la figurat, structura secundară fiind una cu pereți și grinzi de CLT. Aici ne-am ajutat mult de referințe precum bastidele franțuzești sau casele otomane, unde ambele lucrează cu parter și etaj diferite, fie că e vorba de structură sau de formă.
Am luat acest eveniment al Lidl-ului din parter ca pe un factor perturbator care bruiază ordinea și creează niște spații și curți speciale. A dat și prilejul unui parter de care chiar am profitat. Am încercat să ne apropiem cu aceste apartamente mai mult de ordinea unei case decât de cea a unui apartament: curtea, terasa, interacțiunea cu strada unde logia crează o pauză, la fel cum și curțile de pe Toporași și fundătura creează intermedierea dintre stradă și apartament, așa cum se întâmplă în cazul caselor care se învecinează cu situl. Apoi mai sunt și curțile de pe aleile interioare. La nivelul parterului se găsesc și spații comune, de altfel una din curțile ce rămân curate, acolo unde nu apare Lidl-ul, este comună, iar cea ce are acces și la piața dintre blocurile turn și bară și ansamblul nostru este publică. Între ele se află un spațiu interior comun, iar cea publică are pe două laturi funcțiuni publice. Noi propunem o bibliotecă, în contextul defavorizat al centrelor culturale de orice fel din zonă, și poate un spațiu multifuncțional care, împreună cu piața și curtea, pot activa comunitatea.
În schimb, peste tot acest parter implicit se așază, ca pe curat, un grid cu modul pătrat, la rândul lui subîmpărțit de pereți ușori. Acesta reușește să compună apartamentele unul după altul. Apartamentele răspund atât la interiorul ansamblului (cu retrageri de la cursivă care asigură intimitate), cât și la exterior, atât la curte, cât și la stradă și se simt aproape de amândouă. Dat fiind gridul, structura de CLT a mers mănușă și am păstrat acest lucru vizibil, pereții ce alcătuiesc gridul rămân din CLT aparent, cu un wash alb, iar cei ușori care subîmpart pătratele sunt tencuiți, astfel structura rămâne sinceră și devine o parte importantă în modul în care citim spațiile. Turnurile țin câteva apartamente mai speciale. Duplexuri sau, unde îmbracă scara de tronson, triplex. Au ocazia specială a perspectivei acestui mic oraș de sus.
În final, proiectul n-a fost despre a construi doar un ansamblu, ci un loc care poate susține viață reală. Am lucrat cu ce am avut – cu un Lidl pus de-a curmezișul, cu vecinătățile contrastante, cu limitele și oportunitățile sitului – și am încercat să facem din toate astea un sistem coerent. Un grid clar, o structură sinceră, apartamente care se simt mai aproape de casă, spații comune care chiar contează. A ieșit o piesă nouă în colajul orașului, cu propria dinamică, dar legată firesc de tot ce e în jur.
