Comentariul autorului:
"Pe pămîntul Dobrogei s-au clădit cele dintîi case, ale căror linii și culori s-au extins apoi în toate orașele țării, iar litoralul a devenit pentru toată lumea etalonul noii frumuseți socialiste."
(Geo Bogza)
Dezvoltarea impetuoasă a litoralului turistic a reprezentat un moment de cotitură în istoria arhitecturii şi urbanismului românesc în a doua jumătate a secolului XX.
La începutul anilor ‘60, arhitecții şi artiștii români au căutat să recupereze valorile modernității interbelice, conectându-se, totodată, la actualitatea culturală internațională a momentului. De la Mangalia la Năvodari, ansamblurile de clădiri raționaliste au fost însoţite de sculpturi expresive și ample amenajări peisagistice, într-o adevărată sinergie a arhitecturii, artei monumentale şi naturii. Ansamblul Mamaia, emblematic pentru acest moment de turnură, a devenit un model pentru urbanismul perioadei postbelice în toată țara.
Astăzi, ansamblurile moderniste ale litoralului, înghițite în aglomerarea haotică de clădiri noi, inepte, ridicate cu ignorarea totală a reglementărilor urbanistice, se degradează în ritm accelerat, în lipsa interesului de a fi valorificate și a unor minime măsuri de întreținere. Amenajările peisagistice și pânzele de apă, odinioară cu rol important în menținerea unui microclimat plăcut vara, au fost distruse aproape în totalitate. Lucrări emblematice de artă monumentală au dispărut sau au ajuns să străjuiască, stinghere, platformele aride ale parcărilor care au luat locul bazinelor și spațiilor verzi.
Dezvoltarea, firească și inevitabilă, trebuie înțeleasă ALTFEL.
Fără instituirea unui regim de protecție a patrimoniului modernist postbelic și fără oprirea imediată a expansiunii imobiliare barbare, calităţile urbanistice, arhitecturale, artistice și peisagistice ale ansamblurilor istorice ale litoralului se vor pierde în totalitate, iar luminosul oraș estival imaginat de arhitecții secolului XX se va transforma într-un adevărat oraș - fantomă.
