Comentariul autorului:
Lucrarea urmărește dezvoltarea culturii arhitecturale în zona urbană și rurală prin evidențierea – memorarea - unor componente ale creației de arhitectură bazate pe tradiții meșteșugărești care pot deveni surse de inspirație pentru arhitectura contemporană în contextul actual de promovare a unei relații mai puternice și profunde cu materialele, construcțiile și identitatea locală.
Elementul liant al proiectului îl reprezintă lemnul iar patrimoniul alcătuit din porți tradiționale urbane ale municipiului Târgu Mureș ce marchează trecerea prin decenii a urbei sub influențele curentelor estetice ale vremii precum și cel format din anexe gospodărești în zona rurală a județului Mureș, prezintă un potențial interesant pentru o arhitectură regionalizată dar și un grad ridicat de precaritate fiind grevat de un fenomen de distrugere și dispariție rapidă.
”Să te apropii de lemn ca de un bătrân sfătos” – gândul mărturisit al sculptorului Constantin Brâncuși – întărește ideea că și pentru arhitectură lemnul înseamnă o acumulare de energii cu multe înțelesuri. Fragilitatea dar și forța acestui material au determinat alegerea noastră de a ilustra prin proiect două ipostaze ale lemnului - porți urbane și anexe gospodărești rurale care au generat în timp modele estetice și de dezvoltare sustenabilă și care în prezent se află în pericol de dispariție. Perpetuarea spre viitor a acestor modele poate genera în comunități, bune practici ce pot asigura atât în zona urbană cât mai ales în zonele rurare resurse estetice și de sustenabilitate care contribuie la revitalizarea comunităților și diversificarea peisajului cultural.
Proiectul a implicat o echipă formată din arhitecți cu competențe în gestionarea patrimoniului construit, studenți arhitecți voluntari ai secției de arhitectură ai UMFST din Târgu Mureș și a presupus derularea următoarelor activități:
– cartarea generală a zonelor de interes și colectarea unei baze de date
– cartarea și relevarea elementelor selectate și propuse a fi evaluate prin proiect: porți urbane de lemn ce fac parte din patrimoniul construit al municipiului Târgu și anexe gospodărești care utilizează lemnul ca material de construcție/finisaj, ce aparțin unui număr de cinci comune ale județului Mureș cu comunități multiculturale ale locuitorilor ce aparțin de etnii diferite (românești, săsești, secuiești).
– organizarea și prelucrarea informaților sub forma realizării unui album/catalog tipărit.
Lucrarea se înscrie în curentul de gândire și atitudinea ce promovează tradiția (din urban și rural) ca resursă pentru o arhitectură contemporană ce se adresează nu doar funcționalului, tehnicii și viziunii abstracte ci și acțiunii sociale, culturale, politice. Modul sustenabil de valorificare a autenticității locului este completat de înțelegerea complexității și durabilității sale facând posibilă readucerea la viață a peisajului uman, natural și cultural prin prisma experienței intelectuale și sentimentale. Prin inventarierea unui eșantion dintre componente arhitecturale dezvoltate pe baza unui material tradițional (lemnul care îmbătrânește frumos și oglindește fidel îngrijirea primită) aceste porți și anexe gospodărești chiar daca funcționează ca o reflexie a unei perioade pause, ele pot fi păstrate vii (folosind și tehnologia contemporană) și mai mult decât atât pot fi interpretate ca și noi formule de abordare pentru arhitectura cultă.
Produsul este un semnal care să stimuleze gândirea serioasă asupra patrimoniului construit tradițional precum și percepția acestuia ca un instrument inspirațional în procesele de creație arhitecturală în contextul actual de promovare a unei relații mai puternice și profunde cu materialele, construcțiile și identitatea locală.
Conceptele prezentate pot deschide idei și metode pentru investigarea și identificarea de noi direcții pentru punerea în valoare a patrimoniului construit și integrarea multiculturală. Dialogul între diferite generații de profesioniști, destinatarii produsului de arhitecură, administrațiile locale poate contribui la conștientizarea sustenabilității și a responsabilitătii sociale , într-un demers comun care să aibă in vedere păstrarea autenticitații patrimoniului și armonizarea valorilor sale cu nevoile unei comunitați educate , restabilind o legatură emoțională între comunitatea și moștenirea culturală.
CUM S-AU NĂSCUT POVEȘTILE?
Lucrările in situ de cercetare și identificare a posibilelor obiecte de studiu iar ulterior procesul concret de selectare, a deschis o perspectivă și lume neașteptată pentru noi. Bătând de la poartă la poartă, de fiecare dată s-a deschis un mic univers unic, în unele cazuri aproape mitic, unde poveștile și întâmplările din ogrăzi, a proprietarilor sau strămoșilor lor descris întâmplări și lumi inexplicabil de distanțate față de ritmul, viziunea și felul în care întâmpinăm noi viața de azi. Deseori însăși liniștea și goliciunea era cea care ne povestea: prin crăpăturile din zidărie, strunga de la poartea șurii, țigla deplasată, natura ce a reluat controlul, urme a unei vieți bogate, pline dar astăzi trecute.
Acest drum, care inițial pornise ca o lucrare de cercetare treptat a devenit ceva mult mai viu și vibrant datorită întâmplărilor și poveștilor proprietarilor, unde spațiul și clădirea devenise scena, un element secundar ce deschidea prilej de desfășurare vieții. Ne-am dat seama că toate aceste creații, această arhitectură fără arhitect a putut lua naștere doar datorită comunității, a multiculturalității și diversității oferite de oamenii de odinioară. Valorile descoperite, atât cele tangibile cât și cele intangibile atât de valoroase astăzi în multe locuri sunt în prag de dispariție. Cu un iz ușor nostalgic s-a dorit înlemnirea acestor scene prin poveștile scrise. Elementul central a devenit nu clădirea și însăși omul, conturat câteodată din perspectiva clădirii.
