Comentariul autorului:
Este povestea adevărată despre o arhitectă deosebită, o remarcabilă sportivă, despre o dârză militantă pentru egalitatea de gen în arhitectură.
Filmul este sinteza cercetãrilor întreprinse de-a lungul unui an: colecții de ziare, cutii de prin pivnițe, documente ale diverselor instituții. Interviurile, selecția din varii arhive - film, fotografie, desene, etc.- se integrează într-un scenariu de tip puzzle, alcătuind portretul unei personalități altfel: Solange d’Herbez de la Tour, președinta fondatoare, în 1963, a UIFA - Union Internationale des Femmes Architectes. Un exemplu de perseverență și dedicare, o întruchipare a simbiozei dintre culturile estului și vestului Europei. O personalitate prezentă activ în viața cetății pentru mai bine de 75 de ani.
§
Născută în 1921 la București Solange d’Herbez de la Tour este unicul copil al contelui Albert d’Herbez de la Tour și a Julietei Zamfiroiu. Îsi petrece primii treizeci de ani în România unde a absolvit facultatea de arhitectură din București în 1947 și cursurile școlii superioare de urbanism la Politehnica din București în 1949.
A profesat ca arhitect stagiar în România, contribuind, la ultimul proiect în România al lui Haralamb (Bubi) Georgescu – „Casa Hurmuzescu” de la Mangalia. În România a practicat sportul de performanță la Clubul „Sportul Studențesc”, excelând la tir, volei și baschet, schi și alpinism. “Am facut orișice sport de care m-am apucat. Le-am făcut ușor pe toate fără antrenament, fără nimic. Cu excepția înotului. Pentru celelalte sporturi aveam mușchi, dar pentru înot, ciu-ciu. Sunt foarte densă, cântăresc mai mult decât normal așa că nu pot nici să fac pluta. (Solange d’Herbez de la Tour, din interviul realizat de Christiana Ene Pienescu )
S-a stabilit la Paris în 1950 continuându-și activitatea profesională și sportivă. Formată în România, unde aprecierea valorilor nu s-a făcut pe criterii de gen, a militat pentru solidaritatea și pentru promovarea femeilor arhitecte astfel încât să beneficieze de condiţii de exercitare a profesiunii egale cu cele ale „domnilor arhitecţi". A făcut parte din lotul național de tir al Franței pentru jocurile olimpice de la Helsinki, a participat la raliuri automobilistice, a practicat ciclismul, motociclismul, canotajul.
Marea ei pasiune au fost construcțiile pentru sport și loisir. A proiectat locuințe sociale, clădiri pentru persoane de vârsta a treia, centre comerciale, amenajări de magazine, ca și ansambluri de locuințe în Franța, în Iran și Africa Centralã.
Solange d’Herbez de la Tour a deținut funcții importante - vicepreședinte al Federației Asociațiilor Internaționale Neguvernamentale, reprezentantă a Franței și membră în Consiliul UIA - Uniunea Internațională a Arhitecților.
Meritele sale au fost recunoscute fiindu-i acordate titlurile de cavaler al Ordinului Meritului Naţional al Franței, de Ofițer și de Comandor al Legiunii de Onoare, de Honorary Fellowship al AIA - American Institute of Architects.
§
Filmul este despre o arhitectã altfel. Liberă, energică, sensibilă, generoasă, având intuiția transformărilor societale. Despre un bun prieten pe care întotdeauna te poţi bizui şi pe care niciodată nu-l poţi uita: „Dacă dintr-o sută de persoane merită să ajuți una singură, atunci trebuie să-i ajuți pe toți.” Dar și despre un dur competitor: „Am mulți prieteni dar am și mulți contra. E normal, totdeauna! Altfel nu merge treaba. (Solange d’Herbez de la Tour, din interviul realizat de Christiana Ene Pienescu)
În timpul realizării acestui film Solange d’Herbez de la Tour a împlinit 103 ani.
-------------------------
> Film finantat de UAR prin timbrul arhitecturii
