Comentariul autorului:
Proiectul răspunde apelului lansat de Concéntrico - „Obiecte în oraș” - al cărui scop a fost realizarea unei intervenții extinse care să reinterpreteze elemente existente din mediul urban printr-un exercițiu de design minimalist. Ca element de noutate colaborativă, ediția din acest an a propus un dialog între două evenimente desfășurate în Spania și România: Festivalul de Arhitectură Concéntrico din Logroño și Romanian Design Week 2025 din București. „Parásitos” a fost selectat printre proiectele finaliste ale competiției, dintr-un total de peste 100 de participanți.
Propunerea se axează pe ideea orașului ca organism multiscalar, urmărind o strategie integrativă prin intervenții punctuale, temporare și minimaliste. Abordarea urbană propusă vizează conectarea virtuală, la scară extinsă, a unor piețe publice de mici dimensiuni și/sau puncte reper dispersate (ca în cazul Bucureștiului), prin trasee urbane consacrate în peisajul urban, încurajând redescoperirea orașului prin „lentilele” oferite de Parásitos. În București, intervenția propune un parcurs pietonal pornind din Piața Universității, ce urmează a se desfășura de-a lungul Căii Victoriei, axă istorică structurală a orașului, ce găzduiește evenimentele principale și conexe ale Romanian Design Week.
„Parásitos” este o serie compusă din trei obiecte care redimensionează relația dintre om și spațiul urban, căpătând astfel o viață simbolică și o funcționalitate extinsă. Proiectul explorează ideea de alegorie prin intermediul designului, aducând la suprafață o ipostază latentă, ludică, a spațiului urban. Scopul este de a transforma percepția asupra acestuia, făcând ca fiecare obiect - oricât de nesemnificativ ar părea - să devină un element plin de sens și purtător de noi experiențe.
Cele trei elemente - periscoapele, modulul de escaladă și banca-platformă - sunt concepute ca „paraziți pozitivi”, fiind integrate strategic în obiecte urbane de uz cotidian, precum stâlpi de iluminat, bănci, arbori sau coloane. Acestea acționează ca mediatori între cetățeni și mediul construit.
Astfel, proiectul se dezvoltă în jurul a patru axe conceptuale. Prima, simbioza urbană, pornește de la premisa că aceste obiecte nu doar ocupă spațiul, ci îl transformă, fiind totodată influențate de mediul în care se inserează. Imaginându-ne cum „percep” orașul obiectele urbane - precum stâlpii de iluminat, băncile sau arborii - se creează noi punți între oameni și peisajul din jur. A doua axă, limbajele comune, subliniază modul în care cele trei elemente evocă ideea ludică de a insufla viață obiectelor din jur, reconfigurând interacțiunea dintre om și infrastructura orașului. A treia axă vizează flexibilitatea și funcțiunile obiectelor propuse, care își depășesc utilitatea de bază prin adaptarea la multiple tipuri de utilizatori, de diverse vârste. Aceste elemente devin locuri de răgaz, puncte de observație sau spații de joacă, susținând coeziunea dintre spațiul urban și locuitorii acestuia. Ultima axă abordează narațiunile cotidianului, invitând la reflecție asupra modului în care interacționăm cu obiectele considerate banale - cum ar fi stâlpul de iluminat, care devine un „paznic al luminii”; banca, care devine confidentul poveștilor urbane; sau arborele, ce capătă rolul de protector tăcut.
În plus, integrarea oglinzilor joacă un rol esențial în crearea unei experiențe interactive. Periscopul permite observarea felului în care stâlpii de iluminat se transformă în „străjeri” ai orașului; elementele de escaladă reflectă măreția arborilor, transformați în obiecte de admirație; iar tunelul-oglinzi al platformei invită la contemplarea infinității funcției sale, evocând ideea unui spațiu urban virtual nesfârșit.
