Comentariul autorului:
Proiectul se naște din dorința de a conferi identitate și poezie unor spații de birouri destinate întâlnirilor, printr-un exercițiu de abstractizare arhitecturală, un proiect ALTFEL, cu iubire pentru arhitectură. Cele două săli existente, fiecare cu o suprafață utilă de aproximativ 20 m², primesc nume cu rezonanță culturală: „Palace of Culture” – pentru a evoca măreția simbolică a Iașului, și „Romanian Atheneum” – ca trimitere la eleganța clasică a Bucureștiului. Într-un context în care dimensiunile reduse și lumina naturală limitată ar fi putut constitui constrângeri, conceptul a fost rafinat până la esență: o singură culoare definitorie pentru fiecare sală și un joc de linii drepte ce trasează contururi arhitecturale esențializate.
Abstractizarea siluetei devine aici tehnică fundamentală. În locul reprezentărilor realiste, se propune o interpretare filtrată, geometrică, capabilă să evoce locul fără a-l copia. Astfel, fiecare spațiu mic dobândește o amplitudine simbolică, iar arhitectura devine pretext și limbaj vizual. Sala „Palace of Culture” este dominată de un albastru deschis, nuanță ce reflectă lumina artificială și îmblânzește austeritatea spațiului. Liniile drepte, marcate pe pereți, fac aluzie la ritmul solemn al fațadei palatului ieșean. În contrapunct, sala „Romanian Atheneum” este învăluită într-un verde pal, luminos, inspirat de grădinile care îmbrățișează clădirea bucureșteană, aducând calm și prospețime.
Contururile sunt trasate cu o precizie grafică deliberată, aproape ca niște desene de arhitectură transpuse pe pereți, iar iluminatul subtil le învăluie și le amplifică, conferindu-le o aură scenografică. În penumbra atent calculată, liniile devin repere, jaloane ale unui univers simbolic, transformând spațiul într-o hartă vizuală a memoriei arhitecturale. Astfel, pereții, deși simpli, capătă puterea de a evoca siluete iconice și de a genera emoție prin esențializare.
În contrast, mobilierul cu forme curbe, realizat în tonuri neutre, se inserează ca un contrapunct cald și tactil. El adaugă confort și rafinament, dar și o notă de umanitate, îmblânzind austeritatea geometrică a compoziției. Această juxtapunere între rigurozitatea liniilor și fluiditatea mobilierului creează o dinamică a echilibrului, unde spațiul mic devine mai generos prin dialogul dintre forme și materiale.
Acest proiect de design interior nu este doar o optimizare funcțională a spațiilor restrânse, ci și un omagiu subtil adus arhitecturii românești. Printr-un limbaj contemporan, inspirat de contururi esențializate și de culori luminoase, amenajarea reușește să aducă aproape memoria unor clădiri-simbol, fără a le reproduce literal. Este, în același timp, o lecție de abstractizare și o exercițiu de disciplină vizuală, unde fiecare linie contează, fiecare reflex de lumină poartă semnificație, iar fiecare element contribuie la narativul spațiului.
Astfel, proiectul devine mai mult decât o simplă intervenție de design interior: el se transformă într-o punte între trecut și prezent, între designul contemporan și memoria culturală locală. Fiecare detaliu este un gest poetic și identitar, prin care arhitectura este rescrisă nu ca imitație, ci ca evocare; nu ca decor, ci ca metaforă; nu ca simplă funcțiune, ci ca experiență emoțională.
