Comentariul autorului:
În lumina disonanțelor sociale, culturale și de mediu, provocările urgente de spațiu necesită o examinare mai atentă a soluțiilor estetice și sustenabile. Ruinele istorice, atât arhitectural valoroase, cât și, din păcate, abandonate, reprezintă o oportunitate de a reimagina patrimoniul și de a înțelege valoarea memoriei colective și a identității. Proiectul analizează estetica, sustenabilitatea și impactul transformării unei ruine într-un centru cultural de care ar putea beneficia comunitatea, demonstrând modul prin care arhitectura tradițională poate funcționa în contemporaneitate. Autoarea se raportează de la transformarea străzii într-un traseu cultural, până la intervenția de extindere și recuperare a clădirii de patrimoniu.
Mărturia ascunsă a Căii Moșilor, istorică și culturală deopotrivă, constă în juxtapunerea de straturi, a vieții de târg și popas, a locului încărcat cu pilde și povești. Suprapunerile istorice definesc caracterul unui palimpsest, fragmentat de multiple disfuncții la care propunerea răspunde: lipsa spațiului pietonal, de exemplu, este rezolvată prin pietonalizarea arterei, cu prezervarea unei linii de tramvai turistice. Spații abandonate unde astăzi se află parcaje ilegale pot fi reactivate în potențarea unui traseu cultural.
Hanul Solacolu este o ruină istorică de semnificație socio-culturală, ascuns în zona istorică a Bucureștiului, pe strada Calea Moșilor. Pentru salvgardarea elementelor de patrimoniu relevante, autoarea propune conversia și extinderea clădirii într-un Centru de Cultură Arhitecturală și Artistică. Ansamblul cu suprafața de 12.000 mp se desfășoară pe parcela Hanului și parcela alăturată, iar pe parcelele de vis-a-vis sunt propuse galerii expoziționale temporare și ateliere, care să atragă un flux constant de vizitatori. Programul funcțional pune la dispoziție un parter deschis publicului, cu un puternic caracter comercial, iar nivelul superior, deschis către curtea interioară, este propus pentru galerii muzeale. Traseul spațial este conceput pentru a detașa vizitatorii de prezent prin utilizarea materialelor naturale precum lemnul și piatra de travertin. Mansarda ansamblului este destinată funcțiunilor conexe: un hub pentru studenții arhitecți și artiști și o sală de conferința ca loc de întâlnire între diverse arii interdisciplinare.
Forma fragmentată devine o curte interioară permeabilă cu țesutul prin extinderile reversibile inspirate din formele compacte ale caravanserailor și hanurilor. Noile structuri folosesc un sistem hibrid de lemn lamelar și coloane de oțel, pentru a onora influențele tradiționale ale sitului. Prin reimaginarea sitului, proiectul transformă Hanul Solacolu într-un centru cultural și educațional vibrant, care împletește conservarea patrimoniului cu soluțiile arhitecturii contemporane. Acesta servește ca un model durabil și estetic pentru revitalizarea ruinelor, nu ca artefact static, ci ca o infrastructură socială dinamică, concepută pentru nevoile actuale ale comunității.
