Comentariul autorului:
Turnul și Bastionul Măcelarilor fac parte din centura de fortificații a cetății Sighișoara, sit înscris în patrimoniul mondial UNESCO. Din cele paisprezece turnuri medievale se păstrează astăzi nouă, dintre care numai patru deschise spre vizitare în 2022. Înaintea proiectului de arhitectură a fost așadar un îndrăzneț proiect de antreprenoriat cultural „CULTFORT - Fortăreață de cultură urbană” menit să transforme locul într-un spațiu flexibil, protejat și inspirant pentru sighișoreni și nu numai. O serie de evenimente, printre care ateliere pentru copii, concerte, piese de teatru, tururi ghidate de oraș, o mică expoziție organizată în turn, urmau să reincludă monumentul în viața orașului istoric dar și să crească nivelul de conștientizare, apreciere și grijă pentru patrimoniul construit. Aceasta a fost premisa de lucru.
Turnul, o structură poligonală de mici dimensiuni în plan, cu cinci niveluri și șase laturi neregulate, este adosat zidului cu creneluri (sec. XIV) și face parte din prima generație de turnuri păstrând încă multe elemente din aspectul original (sec. XV). Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne, fiind astfel unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum” (muzeu viu) așa cum o descrie Gernot Nussbächer.
Proiectul a urmărit, dincolo de refacerea scărilor și a planșeelor (complet sau parțial dispărute) păstrarea a cât mai mult din substanța istorică. Toate elementele noi sau refăcute sunt recognoscibile ca atare: podina planșeelor din două straturi de dulapi dispuse la 45°, grinzile noi inserate în cuiburile existente dar realizate din doi dulapi ușor distanțați, scările ce respectă poziția inițială și interpretează scara documentată de un releveu din 1950, structura auxiliară de la nivelul parterului (podestul de acces și grupul sanitar) inserată ca o piesă de mobilier ușor rotită față de zid. La exterior, tencuielile nu au fost refăcute, ci doar consolidate, păstrând pe alocuri vizibilă materialitatea zidului: piatră pentru primele niveluri, cărămidă mai sus.
Atașat zidului de incintă (sec. XIV) bastionul circular (sec. XVII) a înlocuit parțial o barbacană mai veche. Deja în secolul al XVIII-lea fortificațiile își pierd rolul militar și sunt treptat cucerite de vegetația spontantă ce acoperă cu timpul fostul glacis al cetății. La sfârșitul secolul al XIX-lea regăsim bastionul ca grădină privată folosită de o casă din apropiere, coronamentul zidului apare ruinat în fotografiile de arhivă, pentru ca o intervenție de restaurare din anii 1950-1960 să refacă zidurile cu unele completări incerte din punct de vedere al autenticității.
Prin proiect, în cadrul unui parteneriat între Fundația Mihai Eminescu Trust și Primăria Sighișoara, bastionul este redat orașului ca grădină înzidită privilegiată, de această dată deschisă publicului. La nivelul zidurilor, intrevențiile au fost minimale: decaparea tencuielilor recente degradate, curățarea rosturilor de mortarul de ciment și refacerea lor cu mortar de var hidraulic, marcarea golurilor zidite identificate. Toate operațiunile de amenajare au fost ghidate de principiul minimei intervenții, „maximul necesar, minimul posibil” (as much as necessary, as little as possible) respectiv curățarea vegetației parazitare, introducerea unor elemente obiect independente și permutabile: scena, corpul mobil de bar, mobilierul din metal. Experiența deschisă a spațiului bastionului este completată de parcurgerea verticală a turnului, cu priviri piezișe prin fantele de tragere, până la nivelul belvedere de sus.
Întrebarea care a ghidat proiectul a fost: cum poate clădirea restaurată povesti mai mult decât înainte? O inventariere atentă a urmelor și indiciilor diferitelor etape de edificare, marcate apoi prin lumină și „etichete-obiect” din metal, invită vizitatorul într-o explorare activă a evenimentelor prin care a trecut turnul (ex. crenelurile primului zid de incintă vizibile la interior și exterior, lărgirea gurilor de tragere pentru a permite folosirea armelor de foc, pardoseala de lut ca măsură antifoc, semnele de dulgheri, urme ale unor incendii, etc). Plasate punctual, echipamente multimedia completează ponderat prin sunet, vizual, etc. întâlnirea cu istoria înmagazinată în ziduri.
Proiectul și șantierul de restaurare și amenajare au adus laolaltă specialiști din zona patrimoniului: arhitecți, ingineri, arheologi, restauratori, meșteri, până la studenți și tineri în formare prin includerea în programul școlii de vară MEeT Heritage, începând din 2023.
Intervenția își propune în cele din urmă recunoașterea frumuseții fruste a fortificațiilor și potențarea acesteia prin adăugarea unor elemente și detalii contemporane. Această anume alchimie între nou și vechi, capacitatea de a se pune reciproc în valoare, ne fascinează de fiecare dată când lucrăm cu clădiri existente.
