Comentariul autorului:
Clădirea Colegiului Național „Liviu Rebreanu” Bistrița – corpul A, monument istoric înscris pe Lista Monumentelor Istorice din România (2015) cu codul BN-II-m-A-01551, a fost edificată într-un timp foarte scurt, între anii 1908-1911, ca Gimnaziul evanghelic-luteran de băieți Bistrița.
Iniţiatorul edificării unei noi şcoli pe lângă biserica evanghelică a fost Georg Fischer, directorul gimnaziului, iar proiectul câștigător a fost desemnat în urma unui concurs de proiecte, acesta aparținând arhitectului Peter Paul Brang (1852–1925), originar din Transilvania, format ca arhitect la Viena. La vremea aceea, noul gimnaziu a fost considerat cel mai modern şi spaţios edificiu de învăţământ din zonă.
Clădirea principală s-a construit paralel cu frontul stradal, cu o retragere de circa 20 m. Clădirea prezintă simetrie faţă de axa perpendiculară pe frontul stradal, dispune de rezalit central pe faţada principală orientată sud-est şi alte trei rezalituri înspre curtea interioară, unul central şi două amplasate perpendicular pe braţele “E”-ului. Rezalitul central serveşte intrării principale printr-un hol monumental generos la parter, respectiv găzduiește grandioasa sală de festivităţi cu acces de la etajul întâi, care ocupă spaţiul ambelor etaje.
Clădirea colegiului este integrată în Parcul dendrologic, înfiinţat în 1959 de un fost profesor de biologie – Liviu Gubesch, parc care este strâns legat de corpul A, ocupând terenul din faţa faţadei principale, respectiv din dreapta şi din stânga clădirii, cu o suprafaţă totală de 8524 mp.
Adiacent faţadei posterioare este organizată curtea propriu-zisă a clădirii, accesul elevilor făcându-se pe ușile secundare dinspre curte. Între incinta colegiului și Bulevardul Republicii se păstrează împrejmuirea istorică realizată din soclu stâlpi de zidărie și panouri din fier forjat.
De-a lungul timpului, destinația inițială de spații de învățământ a fost păstrată, însă au fost realizate numeroase intervenții parazitare sau incompatibile cu structura istorică a clădirii, astfel că starea de degradare a clădirii a fost una avansată și continuă, în ciuda faptului că aceasta era funcțională. La momentul realizării expertizelor, studiilor și documentațiilor tehnico-economice ce au stat la baza proiectului de reabilitare s-a concluzionat că acest corp de clădire nu asigura ambientul corespunzător pentru desfăşurarea procesului educațional, degradările fiind semnificative la nivelul structurii de rezistență, a acoperișului, finisajelor interioare și exterioare, tâmplăriilor, precum și la nivelul instalațiilor, astfel că se impunea o intervenție complexă de consolidare structurală, reabilitare a subansamblurilor nestructurale și finisajelor, dar și modernizarea dotărilor existente.
Obiectivul investiţiei a fost punerea în siguranţă a acestui monument de interes naţional, protejarea şi modernizarea clădirii cu destinație educațională în paralel cu protecția și restaurarea tuturor elementelor ce îi definesc valoarea istorică. Soluțiile propuse prin proiect au urmărit asigurarea exigenţelor de performanţă de rezistenţă, stabilitate, siguranţă şi confort în exploatare a clădirii monument istoric, concomitent cu revenirea la o configuraţie interioară şi o imagine apropiată de cea originală, istorică prin restaurarea arhitecturală și a componentelor artistice din lemn (mobilier, tâmplării) și fier forjat.
Una dintre cele mai mari provocări pe parcursul proiectării și execuției a fost consolidarea planșeelor istorice tip Wayss, realizate din beton cu nervuri dese, turnate pe corpuri de umplutură din rame de lemn învelite în saltea de trestie. Consolidarea a fost realizată prin introducerea unor profile metalice și realizarea unor suprabetonări, precum și metode contemporane de consolidare a elementelor de beton cu plase din fibre de carbon, respectiv sticlă și mortare de înaltă rezistență pentru reparații. Ca o consecință, a fost necesară modificarea soluțiilor de finisaje la tavane, dar în special la nivelul pardoselilor și scărilor, prin utilizarea unor materiale contemporane precum microterrazzo pe bază de ciment colorat sau microciment.
La nivelul tâmplăriilor, a fost posibilă păstrarea și restaurarea tuturor ușilor istorice și a unora dintre tâmplăriile de ferestre, iar cele nou realizate din lemn stratificat respectă detaliile originale, asigurând totodată și cerințele de izolare termică.
Principalele spații reprezentative – holul principal de acces, casa scării monumentale și sala festivă – au fost atent restaurate astfel încât să fie redată ambianța istorică.
Prin implementarea proiectului, pe lângă reabilitarea și modernizarea clădirii corpului principal, restaurarea împrejmuirii istorice și a zonelor adiacente și reabilitarea curții colegiului, s-a realizat și reabilitarea parcului dendrologic, prin intervenții minim necesare, degajarea vegetaţiei degradate sau parazitare, revitalizarea spaţiului prin plantaţii noi de vegetaţie în acord cu imaginea de ansamblu a parcului, respectiv amenajări și dotări pentru utilizare didactică şi de loisir a elevilor.
