Comentariul autorului:
Arhitectura nu este doar despre spațiu, ci și despre timp. Orașele nu cresc pe gol, ci peste alte orașe, formând straturi peste straturi de istorie, ruine ascunse, relicve uitate. În spațiile contemporane aflate în transformare, trecutul coexistă tăcut cu prezentul grăbit, deseori fără să fie întrebat dacă vrea să rămână.
Această serie investighează vizual tensiunea dintre vechi și nou, între memoria arhitecturală și realitatea accelerată în care se construiește. Fragmente ale trecutului (statui, busturi, forme arhaice) devin martori ai unui oraș care își redefinește continuu granițele. Ele sunt tolerate, uneori chiar integrate simbolic, dar rămân adesea marginalizate, în continuă așteptare.
În contrast, noile intervenții din orașe par să clădească fără ezitare. Tehnologia, infrastructura, ritmul dezvoltării decid ce rămâne și ce dispare. În acest peisaj, trecutul pare un obstacol sau o relicvă ornamentală.
În absența oamenilor, rămân formele: tăcute, dar încărcate de semnificație. Ele vorbesc despre cum transformarea urbană poate deveni o formă de uitare, dar și despre potențialul de a regândi relația dintre memorie și viitor.
Am realizat imaginile pe film fotografic și ulterior au rost scanate digital, un gest tehnic care reflectă ideea de mediu hibrid între lent și instantaneu. Filmul, asemenea orașului, poartă urme și imperfecțiuni, alegerea acestui suport fiind o formă de a încetini și de a observa.
Această serie nu este despre nostalgie, ci despre prezență. Despre lucruri care încă sunt aici, chiar dacă nu le mai vedem. Despre o arhitectură care se cere citită "altfel", nu doar prin ceea ce construiește, ci și prin ceea ce alege să lase în urmă.
