Comentariul autorului:
Proiectul propus reprezintă o intervenție de conversie a fostei reședințe Bălăceanu, situată pe Calea Victoriei nr. 149, o clădire construită în 1825, cu o valoare istorică și arhitecturală importantă. Imobilul, cu o compoziție simetrică și o amplasare retrasă față de linia străzii, reflectă specificul parcelării urbane din secolul XI. De-a lungul timpului, clădirea a fost o parte integrantă a dezvoltării științifice românești, fiind sediul secției de Chimie al Universității Politehnica din București după extinderea din 1975, însă în prezent se află într-o stare avansată de degradare, fiind abandonată din 2013.
Abordarea propusă urmărește un echilibru atent între conservarea valorilor istorice și arhitecturale și introducerea unor funcțiuni contemporane care să răspundă nevoilor publicului și ale studenților facultății Politehnica. Proiectul este organizat pe trei zone funcționale, separate prin două gradini, care acționează ca spații tampon și de tranziție, inspirate de caracterul specific al Căii Victoriei și de vecinătatea imediată. Aceste gradini devin instrumente de reglare a intensității spațiului, asigurând o tranziție graduală de la zona publică la cea privată.
Prima zonă, destinată publicului larg, se află în corpul istoric de la strada Calea Victoriei, unde intervențiile sunt minime și restaurative, menținând imaginea inițială a clădirii. Această parte devine un punct de atracție culturală prin organizarea de vernisaje și expoziții, punând în valoare istoria și identitatea parcelei.
A doua zonă este reprezentată de corpul fostei școli, în care am propus regândirea volumetriei interioare pentru a optimiza spațiile de lucru și zonele de interacțiune public-privat. Prin verticalizare și reorganizare, spațiile devin mai fluide, adaptate activităților educative, de laborator, ale bibliotecii care se desfășoară pe întreaga înălțime a clădirii, ale atelierelor de mecanică și ale mediatecii cu un accent special pe accesul natural la lumină și ventilație. Curtea interioară a școlii a fost reinterpretată ca un spațiu public semi-privat, similar unei piațete. Am propus o instalație permanentă metalică sub forma de gradene, integrate funcțional cu golurile ferestrelor, care se transformă în uși și terase, facilitând circulația și diversificând experiența vizitatorilor și studenților. În curte se adaugă și o instalație temporară pentru activități comerciale, consolidând rolul spațiului ca punct de întâlnire și interacțiune.
Prima grădină, situată între clădirea istorică și corpul școlii, funcționează ca o “seră” care introduce vizitatorii într-un traseu de descoperire. Aceasta constituie un element de atracție vizuală și funcțională, stimulând interacțiunea dintre spațiile publice și cele semi-private. Gradina finală, cea din spate, adiacenta Străzii Frumoasa, este destinată exclusiv studenților și găzduiește corpul adăugat de tip hală, un volum contemporan ce integrează funcțiuni educative și recreative.
Vegetația din această zonă a fost reorganizată, păstrând spiritul natural al parcelei, însă oferind flexibilitate funcțională și accesibilitate.
Conceptul central al proiectului este construit în jurul ideii de continuum – spațiu-timp perceput ca un traseu inseparabil. Intervenția nu este gândită ca o succesiune fragmentată de spații, ci ca o experiență fluidă, în care vizitatorul parcurge treptat diferite niveluri de deschidere și intimitate. Grădinile, curțile și clădirile istorice sau contemporane nu funcționează izolat, ci ca părți ale aceluiași parcurs. Trecerea de la spațiul public al Căii Victoriei către zonele semi-private și apoi către spațiul studențesc din spatele parcelei se desfășoară ca un traseu continuu, unde arhitectura și vegetația ghidează vizitatorul printr-o experiență ce reflectă simbolic traseul cunoașterii.
