Comentariul autorului:
Muzeul Artelor Avangardei Postbelice Timișoara abordează probleme reale atât din punct de vedere al patrimoniului artistic local, cât și a celor de ordin urban. Avangarda postbelică a fost un moment important din istoria artelor românești, cu influență deosebită în arhitectură și pedagogie. Unul dintre principiile esențiale în artă este legătura cu natura, fiind și conceptul proiectului.
Chiar și alegerea a plasamentului a fost ghidată de acest concept: un loc care oferă o relație privilegiată cu contextul natural, în inima orașului, favorizând o arhitectură care nu im-pune, ci se adaptează și completează cadrul natural. Astfel, muzeul mai mult decât un loc de expunere, devine o experiență spațială în sine, care reflectă valorile artei avangardei postbelice, printr-un echilibru între rigoare conceptuală și libertate expresivă.
Proiectul amenajării de peisagistică urmărește ideea unui parc de sculpturi. Amenajarea devine una din temele principale ale proiectului. Astfel, este una din temele vizuale predominante din imaginea de ansamblu. Arhitectura se plasează pe plan secund în timpul zilei, lăsând cadrul natural și galeria exterioară pe prim plan. În schimb, după lăsarea întunericului, cei doi actori fac schimb de roluri, inversând centrul de interes al compoziției, o scenă în care arhitectura devine personajul principal prin iluminarea artificială. Acest concept ciclic permite galeriei exterioare o varietate de atmosfere într-un cadru de douăzeci și patru de ore. De aici apare galeria exterioară, integrată în parcul de pe sit și în dialog cu clădirile. Spațiul dedicat artei avangardei se materializează printr-o serie de 5 volume, urmărind serialitatea specifică malului Bega.
Volumetria muzeului este compusă dintr-o serie de cinci corpuri distincte la nivelul parterului, ușor rotite, fiecare reprezentând un episod autonom al parcursului muzeal, atât din punct de vedere funcțional, cât și spațial. Rotirea volumelor nu este una arbitrară, ci este definită de dorința de a orienta volumele după traseul reperului major al sitului, Bega. Astfel, se consolidează relația dintre arhitectură și contextul natural. Rotirea volumelor este subtilă, aproape imperceptibilă la nivelul ochiului, dar suficient încât individualitatea fiecărui volum să fie marcată, astfel susținând conceptul de secvențențialitate distinctă.
Traseul este un element cheie al proiectului, este generatorul întregului proiect, împreună cu modulul de organizare spațială. Traseul devine, astfel, un mijloc de interpretare a conți-nutului muzeal, dar și un dispozitiv arhitectural care creează ritm, tensiune și repaus, în acord cu spiritul experimental al avangardei. Acesta face o trecere în revistă a colecției de artă avangardistă postbelică, dar și o conexiune cu principiile acesteia într-un context contemporan. Proiectul este caracterizat de lumea apolinică, la nivelul parterului, guvernată de lumină, rațiune, transparență, legătura cu natura; și cea dionisiacă, a subsolului, din penumbră, de mister și explorare senzorială, fiind proiecția lumii apolinice, dar guvernată de un traseu tectonic.
Proiectul muzeului dedicat artei avangardei postbelice propune să ofere nu doar un spațiu de expunere, ci și o experiență arhitecturală, integrată în contextul natural și cultural al orașului Timișoara. Prin relația cu natura și expresia spațială inspirată din principiile avangardei, muzeul devine un reper contemporan al memoriei colective. Astfel, arhitectura propusă nu doar găzduiește și este un fundal pentru artă, ci o continuă, oferind un cadru relevant și viu pentru dialogul cultural.
