Comentariul autorului:
Botoșani, municipiu situat în nordul României și reședință de județ, se remarcă printr-o tradiție solidă a teatrului adolescent. În prezent, orașul găzduiește patru trupe de teatru formate din tineri care susțin spectacole în limbile română și franceză, obținând apreciere constantă la festivalurile naționale dedicate acestui segment. Anual, acești tineri organizează festivalul „AmFiTeatru”, recunoscut la nivel național pentru calitatea producțiilor și profesionalismul evenimentului. Cu toate acestea, activitatea trupelor locale este adesea îngreunată de lipsa spațiilor adecvate pentru repetiții și a scenelor flexibile care să sprijine dezvoltarea unor forme teatrale inovative.
Proiectul de arhitectură propus răspunde acestor nevoi reale, oferind un cadru profesionist de expresie scenică, destinat atât trupelor de liceu și formațiilor profesioniste, cât și publicului interesat de diversitatea limbajelor teatrale contemporane. Amplasamentul proiectului, situat la intersecția a două artere principale, pe un teren de colț cu o formă particulară de fluture, este strategic ales pentru potențialul său de a deveni un nou reper urban. Pe una dintre „aripile” acestui ansamblu se află două case monument din secolul XIX, aflate în ruină.
Intervenția arhitecturală propune două direcții complementare: construirea unui teatru contemporan, adaptat producțiilor actuale, și reabilitarea clădirilor istorice, convertite în spații educative și de experiment artistic. Volumetria teatrului, inspirată de faldurile unei cortine, devine un reper de colț marcant prin masă, înălțime și plasticitate volumetrică. Aceasta prevede elibarea colţului în vederea generării unei piațete deschise către intersectie, care conlucrează cu vis-a-vis-ul format din masă vegetală, şi crearea de alveole exterioare şi interioare care atrag comunitatea. Proiectul prevede două săli de spectacole: una principală, de mare capacitate, cu scenă de tip „thrust”, favorabilă relației intime între actori și public, și o sală secundară „black box”. Alegerea acestor tipologii scenice încurajează o mare diversitate de limbaje teatrale şi facilitează deschiderea fizică şi simbolică a teatrului către spaţiul public. Aceste aspecte au fost urmarite si in configurarea foaierului, puternic marcat de conexiunea senzoriala pe verticala intre toate nivele clădirii, si in designul fatadei semitrasnparente care facilitează dialogul vizual între interior și spațiul urban.
În profunzimea parcelei, clădirile istorice vor fi reabilitate și transformate în spații educative destinate elevilor Liceului de Arte, care nu dispune în prezent de o secție de teatru. Acestea vor găzdui, pe lângă activitățile didactice, reprezentații experimentale desfășurate atât în interior, cât și în grădina adiacentă, consolidând astfel legătura dintre spațiul educațional, actul artistic și comunitate.
