Comentariul autorului:
Asemenea sulurilor medievale, sterse si rescrise, spatiul urban este si el remodelat, uneori stergând anumite fragmente, alteori completându-se, rezultând mai multe straturi suprapuse. Astfel, apare un caracter de co-prezenta, unde urmele trecutului si ale interventiilor anterioare pot fi citite, desi necesita un privitor initiat al (con)textului sau pentru întelegere.
Un palimpsest, strat peste strat de istorie uitata, propunerea construieste pe identitatea acestui sit, sporindu-l, prin selectarea atenta a straturilor care sunt pastrate, cât din fiecare si ce este adaugat ca un strat nou si cu siguranta nu ultimul al acestui tesut urban. Acest colaj genereaza un nou peisaj urban hibrid, un teren vag.
Cladirile industriale moderniste au devenit un simbol al perioadei lor, al schimbarilor sociale, al unui nou stil de viata, facând astfel arhitectura lor parte din memoria acelei perioade, dând semnificatie unui loc.
Proiectele de tip Tabula rasa, caracteristice perioadelor moderniste si ulterior socialiste, au sters trecutul unui sit, memoria colectiva, identitatea, prin reconstructia de la zero. Muzeificarea nu s-a dovedit a fi mult mai buna. Respingem aceste premise, având o viziune a istoriei acumulate, a identitatii conservate si a patrimoniului industrial reutilizat.
Proiectul a fost structurat pentru a adera la principiul sustenabilității Reduce-Reutilizează-Reciclează. Dezvoltarea flexibilă, cu utilizare mixtă, de densificare, bine conectată, fizic si psihologic, la cartierele adiacente, la caracteristicile naturale si la centrul orasului, reduce dependenta de masina, pe masura ce oportunitatile de locuinte, productie, comerciale si de agrement converg. Un mediu urban dens, cu transport local si regional fiabil si o bună accesibilitate la transportul public, care invita la mersul pe jos si cu bicicleta, asigura o utilizare eficientă a terenurilor din punct de vedere al resurselor. Setul de instrumente Tabula plena este o reteta pentru reutilizarea cladirilor. Propunerea de proiect se concentrează pe primii doi R, Reduce și Reutilizează, deoarece reciclarea materialelor cladirilor demolate este cea mai usoara si mai comuna abordare.
Prin gazduirea unei varietati de afaceri si servicii zona nu depinde unilateral de o singura industrie si nici nu deserveste o singurs categorie demografica, reducând astfel vulnerabilitatea sa la fluctuatiile ciclice si schimbarile structu- rale. Oferirea numeroaselor tipologii de locuinte si a oportunitatilor viabile de trai si muncii asigura o diversitate a viitorilor rezidenti în ceea ce priveste veniturile, stilul de viata.
Timp de aproape un mileniu, Roma a fost reciclată atât fizic, ruinele antice devenind materiale de construcție sau fiind reutilizate sau construite peste ele într-o simbioză parazitară, cât și psihologic, devenind elemente de accent în picturile peisagistice din secolele XVII-XVIII, inspirând ulterior designul peisagistic englezesc din viața reală. Identitatea unui loc este astfel păstrată prin urme care încă se simt în orașul de astăzi. O abordare similară este propusă și pentru Rulmentul, un palimpsest stratificat care folosește cât mai mult posibil din clădirile existente într-un peisaj continuu.
Etapele intervenției acoperă atât fitoremedierea, cât și menținerea zonei active și productive până când infrastructura serviciilor și cererea de noi locuințe fac relocarea acestora viabilă din punct de vedere financiar, combinând fonduri publice și private pentru a facilita implementarea. Parcul liniar, centrul cultural și piața de acces formează catalizatorul pentru reamenajarea zonelor, completate în etapele ulterioare prin reutilizarea hangarelor și reaamenajarea malului râului, permițând proiectelor private și PPP să finalizeze propunerea.
Urmele fostului design al spațiului public au fost readuse la viață într-un colaj de istorii, șinele au devenit poteci, noile pavilioane presărate în peisaj creează noduri de activitate și puncte de interes, combinând trecutul cu prezentul, generând un cadru pentru viitor. Pentru un design incluziv în natură, a fost propusă o viziune holistică de combinare a arhitecturii cu peisajul, clădirile ca parte a ecosistemului urban. Fiecare clădire poate prelua rolul unei stânci, al unui deal împădurit, al unui câmp sau chiar al unei păduri, în funcție de înălțimea, tipul sau fațada sa.
Edificiul Hangarul 6 a fost păstrat, restaurat la forma sa inițială, cu deschideri mai mari spre râu, în timp ce pentru celelalte trei clădiri adaugate ulteror a fost păstrata doar structura și acoperișul, transformându-le ca și global containers cu o serie de volume nou construite în interior, care adăpostesc facilitățile culturale. Astfel, s-a obținut o relație spațiu în spațiu, o tranziție de la natură, spațiu exterior la spațiu semi-exterior - structura și acoperișul originale păstrate, la spațiul interior - pavilioane culturale opace din lemn.
