Comentariul autorului:
Fondul construit prezent de-a lungul Căii Moșilor reprezintă unul dintre cele mai importante valori cultural-istorice și arhitecturale ale orașului București. Desi în contemporan există inițiative de revitalizare a acestei zone, precum Hanul Salacolu, acest loc nu a reușit să fie încă însușit de către comunitate astfel încât să fie dezvoltat la potențialul pe care l-ar putea avea. Toate aceste probleme pot fi rezolvate prin reintegrarea arterei în circuitul actual de funcționare al orașului. Pentru exemplificarea acestor metode de revitalizare urbană, va fi prezentată extinderea Casei Christo Gheorgief, subiect al proiectului de diplomă, ce poate contribui la conturarea unei rețele de spații care să se raporteze atât la caracterul comercial al zonei cât și la nevoile comunității.
Casa Christo Gheorgief, monument istoric aflat pe Calea Moșilor numărul 82, a fost locuința fostului om de afaceri bulgar cu același nume. În perioada regimului politic comunist aceasta a căpătat funcțiunea de ateliere meșteșugărești în zona parterului, la etaj fiind locuințe. În prezent aceasta este abandonată, fiind într-o stare de degradare avansată. În cadrul proiectului de diplomă se propune extinderea casei monument cu o serie de spații de lucru pentru Industriile Culturale și Creative ca au drept scop principal regenerarea urbană, putând readuce în atenția publicului valoarea cultural istorică pe care Calea Moșilor o deține. Întreaga abordare se bazează pe crearea de spații dedicate persoanelor cu abilități creative, pe conturarea unor spații publice ce au ca scop interacțiunea între diversele medii sociale dar și crearea unor locuri noi de muncă, vizând și interesele comunității. Utilizarea proprietății intelectuale reprezintă apanajul dezvoltării sustenabile, proiectul propunând premisele unui cadru oportun de afirmare a acesteia. Diversitatea factorului uman joacă un rol esențial în implementarea proiectului. Astfel, în zona parterului se sugerează spații publice de tip librărie, cafenea și restaurant, acestea fiind în strânsă legătură cu spațiul exterior creat, la etaj aflându-se birouri pentru Industriile Culturale și Creative, existând posibilitatea dezvoltării diverselor start-up-uri. Mixitatea funcțională asigură, pe lângă randamentul economic, și îndeplinirea nevoilor diverse ale utilizatorilor. Refuncționalizarea Casei Christo Gheorgief reprezintă legătura dintre loc și noua inserție, clădirea monument putând găzdui de asemenea un spațiu public. Utilizarea terenului în profunzime sa oferă publicului șansa de a descoperi monumentul prin intermediul celor doua camere urbane create, permițând contemplarea acestuia. Cele doua curti create devin extinderi ale spatiului public, avand valente diferite. Prima este dedicata socializarii si vizitarii casei, pe cand ce-a de a doua este dedicata oamenilor care lucreaza in ansamblu, avand diverse spatii de expunere, atat interioare cat si exterioare. Deschiderea la cele două străzi, Calea Moșilor și Strada Radu Calomfiresu, poate fi considerat un potențial însemnat, datorită posibilității de conectivitate pietonală care poate crește aportul de utilizatori ocazionali.
Astfel, refuncționalizarea unei clădiri prin introducerea unor activităti de tip cultural și creativ poate contribui semnificativ în procesul de revitalizare a zonei, dată fiind această capacitate a oamenilor de a crea bunuri și servicii de valoare pentru societate. Clădirile de patrimoniu, așa cum s-a observat și în cazul Barcelonei, reprezintă puncte solide în dezvoltarea orașelor, noua funcțiune folosindu-se de însemnătatea pe care acea clădire a avut-o. Totodată, este necesar ca aceste obiecte de arhitectură să poată funcționa în cadrul unui sistem coerent, deja subliniat în cadrul unui plan strategic de dezvoltare, fiind conectate fizic. Astfel, la fel cum fiecare oraș se folosește de anumite ancore specifice care să susțină dezvoltarea, precum Praga, așa și orașul București și-a creat o serie de rețele, utilizând în acest proces atât clădirile de patrimoniu specifice, cât și noile intervenții arhitecturale punctuale. Proiectul din Calea Moșilor 82 dorește a face parte dintr-o viitoare rețea de spații culturale, creative și publice, împreună cu Casa Haritiadis și Hanul Salacolu care, odată funcțională, să reprezinte o extindere a sistemelor de spații deja existente în cadrul orașului, precum cel al hanurilor din centrul vechi, creându-se astfel o prelungire a vieții urbane bucureștene care, în prezent, are loc doar în anumite locuri. În acest sens, arhitectura devine mijloc în acest proces de crearea al unui spațiu adecvat care să găzduiască esența noului domeniu care a prins amploare în ultimii zeci de ani. Atât prin reutilizarea patrimoniului construit, anume a Casei Christo Gheorgief, cât și prin extinderea acestui monument și propunerea unui nou obiect de arhitectură, se poate repune în valoare istoria locului, dată de caracterul comercial.
