Comentariul autorului:
Despre carte:
„Sediul Arhivelor Statului în șantier continuu. Volumul I - secolul al XIX-lea” investighează, printr-o sinteză documentară și o lectură arhitectural-urbanistică originală, formarea și metamorfoza spațiilor Arhivelor Statului din București pe întreg parcursul secolului al XIX-lea. Lucrarea urmărește felul în care politicile publice, practicile profesionale și dinamica orașului au modelat tipologia depozitelor, organizarea funcțiunilor și expresia construită a instituției, oferind o istorie coerentă a infrastructurii arhivistice integrate în transformările urbane și instituționale ale epocii.
Oportunitatea studiului derivă din dispersia surselor (în mai multe arhive) și recurența temelor (insuficiența spațiilor, riscuri, constrângeri bugetare), precum și din absența unei sinteze care să lege evoluția instituțională de problema „localului adecvat”. Demersul propune o clarificare critică și un cadru de referință util profesioniștilor din arhivistică, arhitectură și istoria orașului, accesibil și mediului internațional prin ediția distinctă în limba engleză (2024).
Lucrarea reunește 181 de documente, transcrise integral și însoțite de comentarii și note explicative, dispuse în succesiune cronologică. Corpusul abordează problematica spațiilor și a configurării arhitecturale, necesitatea ameliorării condițiilor de păstrare, precum și proiecte propuse și rămase neimplementate.
Volumul este structurat în trei secțiuni principale, completate de o axă transversală a mandatelor directorilor (G. Bengescu, C. Bolliac, G. N. Manu, C. D. Aricescu, B. P. Hasdeu), urmărite ca repere cronologice și decizionale ce evidențiază impactul direct al conducerii asupra configurației spațiilor, a tipologiei depozitelor și a regimului funcțional al instituției.
(I) Repere instituționale. Este reconstituit istoricul formării instituției și sunt inventariate proiectele concepute încă din epoca Regulamentelor Organice - soluții neimplementate din rațiuni administrative, financiare sau de oportunitate - cu scopul de a demonstra continuitatea preocupării pentru un „local adecvat” și de a fixa, în plan istoric, mizele publice ale unei infrastructuri arhivistice moderne.
(II) Arhivele Statului la mănăstirea Mihai Vodă. Secțiunea documentează momentul atribuirii, în 1864, a spațiilor din ansamblul fostei mănăstiri secularizate Mihai Vodă pentru sediul instituției și urmărește succesiunea intervențiilor destinate ameliorării condițiilor de păstrare - consolidări și reparații, igienizare și ventilare, reconfigurarea depozitelor și a circulațiilor, măsuri de protecție la incendiu și organizarea accesului public - derulate în contextul constrângerilor bugetare recurente.
(III) Proiectarea sediului Arhivelor pe amplasamentul Mihai Vodă: „Palatul Arhivelor” (1893–1896). Secțiunea reconstituie elaborarea în variante succesive a proiectului unui sediu integral specializat pentru Arhive pe amplasamentul de la Mihai Vodă, coordonat de arhitectul Giulio Magni, în intervalul 1893–1896. Proiectul presupunea demolarea vechilor corpuri de chilii - îndelung adaptate, în mod provizoriu pentru sediul Arhivelor - și păstrarea bisericii, propusă pentru restaurare, în vederea configurării unui ansamblu modern pentru depozite, spații de lucru și cercetare, circulații specializate și servicii tehnice. Parcursul tehnic a fost consiliat în cadrul Comisiei Tehnice de Louis Blanc, Ion Mincu, Grigore Cerchez, M. M. Romniceanu și Gheorghe Sterian, care au avizat și îndrumat soluțiile propuse de arhitectul italian, alături de directorii instituției. Documentația a ajuns la licitație, în urma căreia s-a atribuit contractul; la inițiativa ministrului Spiru Haret, Consiliul de Miniștri a anulat atribuirea, ceea ce a împiedicat materializarea edificiului.
Metodologic, cercetarea coroborează fonduri din Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale și Arhivele Naționale ale Municipiului București cu Arhiva Istorică Municipală din Velletri (Italia) și surse edite (în lipsa documentelor din Arhive care nu au putut fi identificate).
Prefață:
Volumul „Sediul Arhivelor Statului în șantier continuu” se sustrage unei simple încadrări tipologice. Departe de ariditatea edițiilor clasice de documente, lucrarea propune o articulare coerentă între sursa arhivistică, comentariul contextual și explicația profesionistă, astfel încât istoria subiectului se reconstituie organic din însuși materialul documentar. Perspectiva autoarei - arhitect cu rigoare de cercetător - introduce o grilă analitică diferită de cea exclusiv arhivistică, dar perfect legitimă, dublată de o documentare extensivă și atentă.
Contribuții și metodă. Demersul depășește „monopolul” scrierii arhivistice, pledând pentru cooperare între profesioniști, transparență instituțională și acces la date deschise ca premise ale progresului disciplinei.
Ediție contextualizată de surse. Transcrierile sunt însoțite sistematic de comentarii care decantează sensul, precizează contextul istoric și oferă interpretări profesioniste; rezultă un ansamblu lizibil, cu valoare didactică și euristică.
Design editorial. Fără a miza pe spectaculosul iconografic, selecția și punerea în pagină conferă lizibilitate și coerență argumentului, transformând un corpus aparent tehnic într-o narațiune cognitivă accesibilă.
Demers critic. Volumul este și un diagnostic lucid al unei probleme recurente: persistența, din secolul al XIX-lea până astăzi, a deficitului de infrastructură și politici pentru protecția patrimoniului arhivistic.
Prin combinarea rigorii documentare cu un discurs analitic clar și o machetare elegantă, lucrarea oferă un model de valorificare a informației arhivistice. Ea demonstrează că progresul profesional nu se poate realiza în logici autarhice, ci reclamă politici instituționale deschise, dialog cu alte domenii și circulația liberă a datelor. Concluziile tulburătoare desprinse din documente - similitudinea frapantă a raportărilor și neîmplinirilor peste timp - obligă la re-examinarea soluțiilor tehnice și instituționale adoptate, precum și la o repoziționare a priorităților publice privind arhivele.
La intersecția dintre analiză documentară și lectură arhitecturală, demersul oferă atât informație verificată, cât și emoție intelectuală, propunând un reper de bună practică pentru editarea, interpretarea și comunicarea surselor arhivistice.
