Comentariul autorului:
Casa de zidărie, datată în 1912, construită în stil eclectic, cu pod cu depozitare și acoperiș din tablă, amplasată la stradă, are cu două încăperi denumite în planurile vechi sală, din care sunt luminate indirect și accesate camere fără legătură cu exteriorul. Viața casei din Alexandria se petrecea mult în curtea cu vie, pomi și plante comestibile, dependințe. În 2003, construcția a fost declarată monument istoric clasa B, protejându-se decorația exterioară, tîmplăria, soba veche. În 2020, când casa a fost cumpărată, primise o prispă mare cu placă de beton, ferestre fuseseră obturate, apăruse o ușă mică, atipică. Când noul proprietar, un C.A.R. (Casă de ajutor reciproc a pensionarilor, o instituție financiar nebancară, a cărei funcționare depinde de comunitatea membrilor), a ajuns la arhitecți, știa deja de ce a cumpărat monumentul. Dorea ca noul sediu să ofere spații bune pentru angajați și pentru activitățile sociale cu membrii, să crească o comunitate. Fuseseră deja în discuții cu Comisia Zonală de Cultură și știau că dacă au nevoie de mai mult spațiu, extinderea s-ar putea face printr-un corp de clădire separat. Proiectul de intervenție a avut multiple cerințe de echilibrat. Pentru început, o serie de decizii au modificat casa monument pentru a elimina elementele ce o alteraseră de-a lungul timpului și aduce alte elemente pentru noua funcțiune de birouri și de spațiu de socializare pentru comunitate. Apoi, opțiunile de proiectare ale corpului nou de clădire, distinct, cel ce urma să primească strict funcțiunea financiară. Iar în final curtea, care devine legătura dintre cele două clădiri și cu strada. S-au definit trei tipuri de utilizatori și zone de curte. Membrii vizitatori folosesc curtea din față – cu plante și bănci din cărămidă, au tot timpul acces în zona destinată lor din casa nouă și ocazional în mansarda casei vechi atunci când sunt întîlniri ale comunității.
Angajatii – partea executivă - intră în spațiile lor de lucru din casa nouă prin curtea din spate. Partea administrativă intră prin curtea din față, direct în casa veche, la parter. Curțile și gardul devin astfel elemente fluide prin care utilizatorii comunică, sunt tratate cu aceeași atenție ca cele două clădiri.
