Comentariul autorului:
Râul Someș izvorăște din Munții Carpați și, ca parte a unui sistem fluvial conectat, se varsă în Marea Neagră. De-a lungul traseului său amplu, râul traversează orașul Cluj-Napoca, România, fondat inițial ca așezare romană pe malurile sale în secolul al II-lea î.Hr. Pe măsură ce traversează orașul Cluj-Napoca, Someșul străbate o diversitate de peisaje urbane — inclusiv centrul istoric al orașului, aeroportul, zonele industriale și cartierele rezidențiale dens populate construite în anii 1960 — toate având o legătură directă cu acest coridor ecologic.
Deși legătura dintre oraș și râu a fost puternică timp de secole, această relație s-a diminuat semnificativ în ultimele decenii. Pe de o parte, râul a ajuns să fie tratat ca o infrastructură dură, lipsită de funcțiuni publice sau programe care să stimuleze interacțiunea. În consecință, acesta a fost domesticit printr-o serie de diguri de beton, generând o diferență semnificativă de nivel între râu și oraș.
Pe de altă parte, dezvoltarea urbană a orașului – care s-a produs în mare parte în direcția est-vest, paralel cu râul, din cauza reliefului abrupt al văilor Someșului Mic și Nadășului – a limitat și mai mult malurile râului. Construcția de drumuri importante pe ambele maluri ale râului a îngreunat accesul și a slăbit legătura dintre oraș și apă. Această dezvoltare a dus, de asemenea, la reducerea malurilor naturale ale râului și la pierderea vegetației și a biodiversității.
Având în vedere transformările prin care a trecut Someșul Mic în ultimele decenii – schimbări care au fracturat profund relația sa cu orașul încât Cluj-Napoca întoarce acum spatele acestei resurse valoroase – este limpede că trebuie formulată o serie nouă de întrebări: Cum poate fi reimaginată această infrastructură ca un spațiu public vibrant? Cum poate fi reproiectată granița dintre oraș și râu pentru a restabili legătura dintre ele și a reintegra râul în imaginația colectivă a locuitorilor din Cluj? Este posibilă recuperarea caracteristicilor ecologice originale ale râului, transformându-l în același timp într-un centru de mobilitate durabilă?
Regenerarea și activarea civică a malurilor râului Someș are la bază un concurs internațional de proiectare deschis, lansat de Primăria Cluj-Napoca în 2017, iar proiectul a fost implementat cu finanțare din partea Uniunii Europene.
Râul ca element de legătură verde
Râul Someșul Mic nu mai este conceput ca o linie subțire care împarte orașul în două. În schimb, este reimaginat ca un coridor larg și activ, care încorporează spațiile verzi din jur, toate conectate printr-o rețea de poteci pietonale și piste pentru biciclete. În acest fel, râul devine o prezență mai densă și mai dinamică în țesutul urban, absorbind o varietate de spații publice: parcările sunt transformate în piețe cu vedere la apă, iar malurile sunt reconfigurate pentru a include plaje și zone de relaxare în trepte în zonele mai urbane. Aceste intervenții transformă malul râului într-un spațiu public vibrant – un loc pentru contemplarea asupra apei, florei și faunei, precum și pentru acces direct la râu.
Forma liniară a râului, combinată cu topografia existentă, oferă o oportunitate ideală de a-l transforma într-un coridor de mobilitate est-vest. Un sistem continuu de piste pentru biciclete și alei pietonale asigură conectivitatea de-a lungul traseelor fluviale fragmentate în prezent, permițând Someșului să servească drept axă principală a orașului pentru mobilitate durabilă — asigurând circulația neîntreruptă de-a lungul cursului râului.
Renaturalizare
Deși transformarea râului Someș într-o coloană vertebrală care leagă spațiile publice este importantă, este la fel de importantă și îmbunătățirea funcțiilor sale ecologice și de mediu. Râul ar trebui conceput ca un coridor verde care leagă zonele verzi fragmentate ale orașului – precum Parcul Central Simion Bărnuțiu și Parcul Cetățuia – favorizând o mai mare continuitate ecologică în peisajul urban.
Ca răspuns la densificarea și domesticirea râului în ultimele decenii, obiectivul este de a-i restabili caracterul natural. Acest lucru implică înlocuirea marginii înguste și rigide cu un mediu mai blând și mai natural, prin lărgirea canalului râului pentru a acomoda un sistem de terase. Aceste maluri terasate creează un ecosistem mai divers, încorporând vegetație autohtonă, roci, nisip și bioroluri. Acest design ecologic promovează biodiversitatea, încurajează formarea microclimatelor, susține absorbția CO₂ și ajută la controlul speciilor invazive de-a lungul malurilor.
Vegetația selectată pentru noile terase este aleasă cu atenție pe baza mai multor criterii, printre care topografia, proximitatea față de râu, conexiunea cu rețelele pietonale și ciclabile, necesitățile de întreținere și capacitatea de a genera noi habitate pentru fauna sălbatică. Pe măsură ce vegetația se apropie de râu, sunt introduse specii mai sălbatice și mai biodiverse, formând benzi stratificate de verdeață care reflectă gradientul natural al peisajului.
Punct de atracție pentru comunitate și colaborare interdisciplinară
Proiectul redesenează râul ca un nou spațiu social care funcționează la diferite scări și programe, un spațiu de întâlnire și schimb între diversele comunități care locuiesc în oraș.
Recuperarea malurilor râului are multiple beneficii, dincolo de straturile sociale și granițele fizice. Intervenția acționează ca o nouă infrastructură participativă care abordează atât contextul local, cât și cel global. Propune un nou cadru pentru dialog și coexistență prin arhitectură și reunește eforturile unei echipe multidisciplinare extinse, spaniole și locale, formată din profesioniști în arhitectură, arhitectură peisagistică, inginerie, urbanism, precum și agenții guvernamentale și utilizatorii zilnici ai amplasamentului.
