Comentariul autorului:
Proiectul hotelului propus în zona Timpuri Noi își găsește fundamentul într-o abordare arhitecturală sensibilă, care răspunde caracterului specific al amplasamentului, valorilor istorice ale zonei și nevoilor de regenerare urbană. Printr-o intervenție contemporană, dar respectuoasă, proiectul urmărește să creeze un dialog între trecutul industrial al locului și viitorul său urban, integrând în același timp funcțiuni moderne și o imagine coerentă la nivel de volumetrie și compoziție.
Fosta uzină Timpuri Noi, simbol al unei epoci industriale importante pentru dezvoltarea Bucureștiului, a lăsat în urmă nu doar clădiri, ci o identitate urbană puternică, recognoscibilă. Această memorie construită a servit drept punct de plecare esențial în elaborarea conceptului arhitectural. Anumite elemente emblematice, precum acoperișurile într-o apă, luminatoarele și structura metalică aparentă, sunt reinterpretate subtil în designul corpului de mică înălțime (P+1), care devine un omagiu direct adus acestei moșteniri.
Conceptul de palimpsest, preluat din domeniul literar, desemnează un pergament pe care, deși a fost rescris, rămân vizibile urme ale textelor anterioare. Aplicat în arhitectură, acest concept implică păstrarea și reinterpretarea „urmelor” trecutului în noile intervenții. În cazul proiectului nostru, memoria industrială a amplasamentului nu este ștearsă, ci valorizată printr-o transpunere subtilă în limbaj contemporan. Astfel, noua construcție nu neagă trecutul, ci îl face inteligibil și relevant în contextul actual.
Volumetria generală a ansamblului este rezultatul unei analize atente a sitului și a vecinătăților imediate. Hotelul propus se înscrie armonios în gabaritul zonei, aliniindu-se regimului de înălțime al clădirilor de birouri din imediata apropiere. Turnul, cu structură mixtă din beton armat și metal, răspunde acestei vecinătăți masive printr-o prezență verticală clară, dar controlată. În contrast, corpul jos se raportează la scară la câteva volume industriale joase rămase în spatele parcelei, cu care stabilește o relație discretă și coerentă. Acest contrast între volume nu creează o ruptură, ci o tranziție firească între scări diferite ale orașului – între moștenirea industrială și dezvoltarea contemporană.
Dispunerea celor două corpuri generează în mod firesc o curte semi-deschisă spre biserica aflată vizavi, creând un spațiu intermediar între sacru și profan, între trecut și prezent. Această curte nu este doar o pauză urbană, ci și o deschidere simbolică, o formă de respect pentru vecinătatea istorică. Orientarea planimetrică urmează aliniamentele existente, iar amprenta la sol respectă direcțiile impuse de blocul vecin, integrându-se firesc în ritmul urban.
Legătura dintre turn și corpul jos este articulată printr-o pasarelă închisă, care traversează curtea interioară și propune o tranziție simbolică între două epoci: industrială și contemporană. Acest element devine o punte narativă, aducând împreună două limbaje arhitecturale diferite, dar complementare, care definesc ansamblul ca o expresie coerentă a stratificării urbane.
Materialele și expresia generală susțin conceptul dualității trecut–prezent. Turnul este tratat într-un limbaj tehnologic, în care sticla și panourile opace se articulează într-o grilă clară, fără excese de transparență, iar corpul jos evocă prin geometrie, ritm și structură o relație clară cu memoria industrială. Contrastul dintre cele două volume este controlat și armonizat prin detalii și proporții, fără a cădea în opoziții agresive.
Hotelul este gândit să răspundă standardelor unui hotel de patru stele, oferind dotările necesare unui confort ridicat atât pentru oaspeți, cât și pentru personal. Printre spațiile prevăzute se numără un restaurant generos, zonă de lobby primitoare, zonă de recepție, cafenea, salon destinat servirii micului dejun, sală multifuncțională pentru conferințe și evenimente, bar, sală de sport complet echipată, precum și zone dedicate personalului și funcțiunilor administrative. Aceste funcțiuni sunt grupate într-o zonă publică, accesibilă și deschisă, aflată în partea inferioară a ansamblului. În plan ascendent, în interiorul turnului, se dezvoltă zona privată a hotelului, dedicată exclusiv camerelor de cazare, care beneficiază de intimitate, orientări variate și o panoramă urbană amplă.
Hotelul propus în zona Timpuri Noi este mai mult decât o funcțiune de cazare. Este o intervenție care traduce memoria locului într-un limbaj actual, capabil să inspire și să regenereze. Prin respectarea contextului, reinterpretarea simbolurilor industriale și integrarea coerentă în peisajul urban, proiectul devine un exemplu de arhitectură cu identitate, care recuperează trecutul și îl transformă într-o resursă activă pentru viitor. Amplasamentul fostei uzine capătă o viață nouă, fără a-și pierde rădăcinile , o continuitate necesară în orașul în permanentă schimbare.
